Despre facerile şi desfacerile omului modern aflat sub auspiciile liberului său arbitru
Din Voia Tatălui, cu Binecuvântarea Fiului şi prin Lucrarea Sfântului Duh, primind suflul de viaţă şi liberă voinţă la naştere, primind Duh Sfânt la Botez, omul, intrând în lume, face binele şi beneficiază de binele ce i se face. Căci „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor” (Iacov, 1,17).
Din voia, cu reaua-cuvântare (adică blestemul) şi prin reaua-lucrare luciferică, omul, intrând în lume, face răul şi suportă răul ce i se face. Căci „Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni” (Iacov 1, 13).
Desigur că în economia vieţii pământeşti a omului şi proporţional cu cantitatea aspectelor prestate, ecuaţia bine–rău are şi combinaţiile complementare „face binele şi suportă răul ce i se face” şi „face răul şi beneficiază de binele ce i se face”, ultim aspect ilustrat de canonul „iubeşte-ţi duşmanul şi roagăte pentru el”.
Acesta este raportul revelat al facerii de bine, sau facerii de rău, după caz şi nu se potriveşte în nici un fel cu logica ştiinţifică, materialist-dialectică a „destinului”, a „datului”, a „sorţii”, logică încununată prin tarabe şi servicii exhibate şi vândute angro sau la bucată de cititorii în stele, în palmă sau globuri de sticlă, de prezicători, ghicitori, vraci, draci şi alţi meseriaşi bine remuneraţi şi larg audiaţi pe la televiziuni, pe la radiouri, prin presa scrisă şi pe aiurea, servicii fără de care omul modern, liber-cugetător, nu-şi începe ziua! O liberă-cugetare ce nu-l împiedică să-şi supună libertatea şi voia blestemului şi relei-lucrări a dracului, ascultat şi reprezentat magistral de meseriaşii sus amintiţi.
Dar dacă un binecredincios, urmând îndemnul psalmistului „Învăţa-voi pe cei fără de lege căile tale şi cei necredincioşi la tine se vor întoarce” (Psalmul 50), îndrăzneşte să-i vorbească aceluiaşi om modern, liber-cugetător, de cele bune şi de folos, începând, de exemplu, cu explicarea confuziei (involuntare sau, cel mai adesea, rău intenţionate şi bine dirijate) dintre preştiinţa Lui Dumnezeu şi „destin”, „dat”, „soartă”, continuând, tot de exemplu, cu descrierea Voii dumnezeieşti care ne-a înzestrat cu liberul arbitru ce ne îngăduie libera alegere şi iar continuând cu a-l îndemna să meargă la Biserica cea a Căii spre Adevăr şi Viaţă (nu la oricare dugheană ce blasfemic îşi zice biserică), Biserică în care să-l fericească Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, dacă-l îndeamnă la Post şi Rugăciune, la Spovedanie şi Euharistie, atunci, acel binecredincios poate fi sigur că va avea parte de o revărsare drăcească a „învăţăturilor” liberului cugetător, revărsare al cărei voluminos şi pestilenţial debit nu-i va îngădui nimic mai mult decât fuga cea ruşinoasă, dar sănătoasă.
Iată contextul, din nefericire zdravăn ancorat şi ubicuitar, în care un binecredincios mirean – presupunând că a mai rămas vreunul – ar avea mari greutăţi (dacă nu imposibilităţi) în a-şi exercita dreptul şi datoria de a răspândi Cuvântul, desigur, în limitele lui laice, cu atât mai mult cu cât Ortodoxia, Dreapta Credinţă, cu demersu-i eminamente duhovnicesc, nu foloseşte şi nici măcar nu deţine prerogativele convingătoare ale sabiei, prerogative proprii capiştilor – vorba eminescului! – şi încă cu atât mai mult cu cât cei ce au mare nevoie de sus amintitul binecredincios şi serviciile sale nu se află printre cei care au ajuns deja în binecuvântatele mâini ale slujitorilor Lui Dumnezeu, în incinta sfinţitoare a soborniceştii şi apostolicii Biserici. Cu cine să se însoţească ipoteticul binecredincios, spre a urma dumnezeiescul îndemn „Împărăţia Cerurilor se ia cu năvală, iar cei ce dau năvală pun mâna pe ea” (Matei, 11,12), chemare care pre limba locurilor zice “The Kingdom of heaven suffereth violence, and the violent take it by force” (Matthew, 11:12)???
Deocamdată, acel binecredincios (chiar aşa pretins şi limitat misionar cum este bănuit) nu poate decât retoric să întrebe - precum Cernîşevski în utopia lui socialistă - ce-i de făcut? Sau, mai degrabă, ar trebui să caute dacă există ceva ce poate fi făcut?!
În Duminică Tuturor Sfinţilor, 2016
Dr. Vasile Parascan
San Antonio, Texas, USA
|
Dr. Vasile Parascan 6/26/2016 |
Contact: |
|
|
