Calea intoarsă ; Louisville (Kentucky) – Nashville – Knoxville (Tennessee) – Asheville (Carolina de Nord)
Plecând din interesantul oras Louisville, statul Kentucky, spre casă, am călătorit cu automobilul de-a lungul muntilor Appalachian mountains (Apalasi), pe soseaua care străbătea Smoky Mountains, statul Tennessee, până am ajuns la granita cu Carolina de Nord.
Great Smoky Mountains constituie un lant de munti în crestere, de-a lungul granitei Tennessee – Carolina de Nord, în sud-estul Statelor Unite, constituind o întindere mai mică din Muntii Apalasi si făcând parte totodată din lantul muntelui Blue Ridge. Această parte este uneori numită Smoky Mountains, iar numele este prescurtat în mod obisnuit la Smokies. Pădurea de brad-molid a Apalasilor sudici acoperă altitudini mari, ceea ce îi dă un aer regesc. Smoke se traduce din engleză ca „Fum”, numele venind de la ceata naturală care atârnă de multe ori din cer, peste intervalul acestui munte si se prezintă – privit de la distantă – sub formă de pene mari de fum. Cauza formării acestei ceti sunt compusii organici volatili, substante chimice care au o presiune de vapori ridicată si formează cu usurintă vapori la temperaturi si presiuni normale. Un Parc National existent aici protejează cea mai mare parte a lantului muntos.
Statul Tennessee este unul din cele 50 de State Unite ale Americii. Se învecinează cu alte opt state: Kentucky si Virginia la nord, Carolina de Nord la est, Georgia, Alabama, Mississippi la sud, si cu Arkansas si Missouri la vest. Muntii Apalasi domină partea de est a statului, iar fluviul Mississippi formează granita de vest a statului. Este împărtit în trei părti de către râul Tennessee: partea de est, de mijloc si de vest si este cunoscut sub numele de „Statul de voluntari”, nume obtinut în timpul războiului din 1812, pentru rolul important jucat de soldatii voluntari din Tennessee.
Statul este în prezent predominant industrial; cea mai mare parte a populatiei sale trăieste în zonele urbane. Printre cele mai importante produse sunt substantele chimice, textile, confectii, masini electrice, mobilă si articole din piele. Alte linii includ prelucrarea produselor alimentare, tutun, cherestea, marmură, zinc, pirită si bentonită. Alte venituri provin din agricultură – animale si produse lactate etc. Capitala este Nashville – al doilea oras ca mărime, Memphis fiind cel mai mare oras al statului. Tennessee a jucat un rol important în dezvoltarea multor forme de muzică populară americană, inclusiv rock and roll, blues, country. O stradă din Memphis numită Beatle Street este considerată de multi ca fiind locul de nastere al blues-ului. Elvis Presley s-a născut în 1935 într-un orăsel din statul Mississippi si a decedat în 1977 la Memphis – Tennessee.
Am trecut, deci, întâi prin partea de vest (West Tennessee) cu multe atractiile turistice dintre care: Parcul National (Smoky Mountains National Park), Acvariul Tennessee, Graceland (clădirea istorică aflată pe un teren care a fost proprietatea lui Elvis Presley. El a murit în această casă aflată în orasul Memphis, pe strada care îi poartă numele, casa fiind transformată acum în muzeu.
În continuare am trecut prin partea de mijloc unde muntii ajung la 1.500 m deasupra nivelului mării si se formează o vale mare în care numerosi afluenti se unesc pentru a forma râul Tennessee. În această vale sunt numeroase orase. În capitală, ne-am oprit să privim Capitoliul din Tennessee, construit între 1845 si 1859, fiind înregistrat din anul 1970 în Registrul National al Locurilor Istorice; Parhtenon-ul din Nashville construit în stil doric, în 1897, ca replică a Parthenon-ului din Atena, Grecia, dedicat zeitei Athena la initiativa lui Pericle (495 î.Hr.-429 î.Hr.) – generalul, oratorul, cel mai mare om de stat din Grecia antică; Auditorium Ryman (sala mare de concerte). Tot în trecere am remarcat Universitatea Vanderbilt (de asemenea, cunoscută ca „Vandy” – universitate privată de cercetare, fondată în 1873, denumită astfel în onoarea unui magnat cu acest nume – Cornelius Vanderbilt –, care a făcut o donatie importantă acestei scoli, în speranta că dezvoltarea universitătii va ajuta la vindecarea rănilor provocate de războiului civil.
Est Tennessee are mai multe legături importante de transport cu celelalte două părti ale statului, precum si cu restul natiunii si lumii, inclusiv mai multe aeroporturi mari si autostrăzi. Am trecut prin orasul Knoxville – cel de al treilea oras din stat ca mărime după Memphis si Nashville – si care are o cale de acces spre Parcul National (Smoky Mountains National Park). Mentionez numele lui William Holland Thomas eroul care a organizat o Legiune de indieni si albi, în 1862, în acest oras – Knoxville, cu recruti care proveneau în principal din vestul Carolinei de Nord si din Estul Tennessee si care a luptat în Tennessee, Kentucky, Virginia si Carolina de Nord. Thomas, povestea spune, că nu si-a cunoscut niciodată tatăl, a fost crescut de o mamă singură într-o casă de munte modestă, lipsit de orice formă de educatie formală, si totusi a fost una din proeminentele figuri din istoria Western Carolina. El a fost colonelul comandant al legiunii (infanterie, cavalerie si artilerie) în Războiul civil american din Carolina de Nord, a fost omul alb, seful Cherokee – denumirea unei populatii de amerindieni stabiliti în zonele Georgia, Carolina de Sud si de Nord si în estul statului Tennessee din SUA. Se recunoaste că fără interventia lui Thomas nu ar fi avut succes bătălia. Indienii Cherokee din est continuă si astăzi să ofere onoare si recunostintă marelui sef alb.
În continuarea drumului prin partea de est a statului, am trecut prin zona Blue Ridge care se află la granita cu Carolina de Nord. Această regiune din Tennessee are munti înalti si terenuri accidentate, divizate în mai multe lanturi.
Drumul străbătea muntele urcând, serpuind, trecusem pe nesimtite granita dintre Tennessee si Carolina de Nord, natura era verde si abundentă, nu aveai timp s-o privesti prea mult, serpentinele cerând concentrare, oferind senzatii puternice împletite armonios cu peisajul oferit în dreapta si stânga soselei, o adevărată plăcere pentru orice sofer experimentat. Drumul devenise deosebit de sălbatic si anevoios prin interminabilele sale serpentine si prin frunzisul verde al copacilor în dezvoltare continuă, un răsfăt al lor în vara fiecărui an – cresterea pe orizontală si verticală –, lăsând în urmă noi si noi forme de frumuseti ale naturii. Priveam muntele apărut în fata noastră si eram cuprinsă de extaz, acea stare psihică intensă, când simti că te rupi de cei din jurul tău… Apoi, dintr-o dată, amintindu-mi de muntii tării mele de frumusetea lor, de drumurile serpuitoare prin muntii Carpati, mi-au dat lacrimile, trecând astfel, fulgerător dintr-o stare în alta… Spre consolare mi-am zis: frumuseti sunt peste tot, întreaga planetă este frumoasă, numai că de fiecare loc este prinsă o amintire, ca o pioneză înfiptă în creier… Si ca în multe alte dăti, soarele mi-a uscat de îndată obrajii.
Am trecut de localitatea Aschville, am urcat spre cabanele amenajate în locurile cele mai frumoase ale muntelui Blue Ridge, de lângă acest oras din Carolina de Nord, continuând drumul minunatelor serpentine prin munti. Un drum îngust, pe care putea circula doar o singură masină si urcând mai încet, de astă dată, pe povârnisul din bolovani, drumul ne ducea direct la cabană.
Am ajuns. Era după amiază, spre seară, în jur iarbă, flori sălbatice, perspectiva muntelui si linistea lui. Cabanele din această zonă sunt spatioase, au tot confortul necesar: terase la nivelul parterului si a etajului, cu diverse mese, scaune comode, jacuzzi instalat pe una dintre terase, în interior un living-room cu semineu, canapea si fotolii confortabile, telefon, televizor, posibilitate de conectare la internet, camerele mobilate modern dar si cu câte ceva care aminteste rusticul de odinioară (de altfel rusticul este în perfectă armonie cu pitorescul de afară al locului), bucătăria modernă cu tot ce este necesar a fi folosit pentru preparat mâncare si conservare în frigider, masa de sufragerie alături de bucătărie, dormitoare cu lenjerii de pat somptuoase, cu băi alături de fiecare dormitor, masini de spălat rufe, vase, căldură centrală si aer conditionat, totul decorat frumos. M-am trântit într-un fotoliu si amintindu-mi de un cântec mai vechi, am exclamat: „Eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasă…”Asa sunt uneori oamenii bătrâni, se copilăresc, ca să nu zic ceva mai dur… Ne-am bucurat de o masă pregătită cu carne la grătarul cu gaz amenajat pe una din terase si am avut un somn odihnitor. Dimineata ne-am bucurat de soarele puternic si privelistea muntelui. Coborând privirea vedeam în această vale, la mare distantă două alte cabane, multi brazi singuratici sau grupati pentru a sta la taclale sau a rezita în fata furtunilor.
Seara, luând masa afară pe terasă, am văzut o turmă de vaci negre, grase care păsteau undeva pe o pajiste din apropiere si mai târziu le-am văzut plecând, probabil spre sălasele lor. Locul de păscut era înconjurat de un semicerc al brazilor înalti si mijlocii, cercul închizându-se cu cabana noastră. Unul dintre animale, se vede că se rătăcise, mugea lângă terasa unde luam masa cu lumina stinsă, fiindcă se înserase de-a binelea, doar câteva lumânări ardeau pe masă. Nu vedeam animalul, se făcuse de-acum beznă afară si în zadar, bine dispusi, îi tot repetam: „Cow, go home!” Blânda vacă întretinea conversatia cu noi. Am vorbit despre blândetea si pretiozitatea vacii, despre faptul că poate da până la nouă zeci de pahare de lapte pe zi si ne întrebam ce ne-am face noi fără acest animal domestic? Bine grăieste proverbul: „Vacă la casă – laptele-i pe masă”. Se spune că în America au fost aduse de Cristopher Columb. În cele din urmă, retrăgându-ne în camere, am auzit-o de câteva ori mugind la fereastra dormitorului meu. Mai apoi… tăcere. Din cauza oboselii, a vârstei înaintate, chipul meu luase expresia unei totale indiferente fată de tot ce fusese frumos si amuzant până atunci… O picoteală a mintii, dar si bătăi întetite ale inimii, care grijulie, mă atentiona: „Ce-i prea mult, nu-i prea bine!”. Nu mai stiu dacă animalul plecase sau eu adormisem.
În altă zi am rămas singură în cabană, ceilalti au plecat în drumetie pe serpentinele muntilor. Am privit muntele, am păsit prin iarba înrourată sub privirile brazilor si sărutul cald al soarelui diminetii, am privit cerul, cei câtiva norisori plimbăreti, m-am rugat… si m-am bucurat de aerul pur, de razele din ce în ce mai calde ale soarelui. Seara am privit îndelung apusul grăbit al soarelui.
În următoarea zi am plecat spre Raleigh – capitala statului Carolina de Nord – , pe traseul:
Aschville (din nou) – Hickory – Statesville – Winston Salem – Greensboro – Durham – Raleigh.
Orasele mici amplasate în Blue Ridge Mountains din vestul Carolinei de Nord sunt fermecătoare, cu clădirile lor istorice amestecate cu magazine si restaurante moderne – ceea ce mi-a plăcut si în orasul Louisville din Kentucky. Fiecare oras are totusi propria sa personalitate. În trecere am privit Lacul Lure, una dintre bijuteriile statului, situat la poalele Muntilor Blue Ridge din Carolina de Nord, unde se practică felurite sporturi. Este de fapt un oras american situat la aproximativ 27 de mile de la Asheville, în apropiere si de orasul Hickory, este înconjurat de vârfuri de munte cu vegetatii luxuriante si stânci de granit abrupte. Se spune că dacă privesti de undeva de sus, de pe munte, vezi celebrul Chimney Rock (stânca în formă de cos de fum) o coloană care se ridică deasupra câmpiei, rămasă celebră în istoria cuceririi Vestului. Din partea de sus a Chimney Rock, sunt vederi spectaculoase ale lacului. Am aflat că a fost o locatie de filmare pentru scene din multe filme americane. Amintesc si de orasul Winston-Salem în care si-au început activitatea în domeniul tutunului, oamenii de afaceri R.J. Reynolds, primele tigări produse primind denumirea orasului – Winston si Salem. Aici a fost primul sediu al băncii Wachovia si tot aici se află una dintre cele mai prestigioase universităti din Statele Unite – Universitatea Wake Forest.
Scriitorul englez William Hazlitt (1778- 1830) a spus un mare adevăr: „Spiritul adevăratei călătorii constă în libertate, perfecta libertate de a gândi, a simti si a face tot ce îti doresti”.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 6/26/2016 |
Contact: |
|
|
