Cuvântul bine temperat - Rǎdǎcina sau tulpina?*)
Rădăcina este considerată, pe bună dreptate, una din părtile esentiale ale plantei. Iar întelesul cuvântului rădăcinǎ, ca pivot al existentei - si nu numai- si-a extins considerabil semnificatia. Mie însă mi se pare că tulpina, sau, prin generalizare, tot ce tine de restul fiintei sau al obiectelor, are cel putin tot atât de multǎ importantǎ ca si rădăcina.
Încă de la scoală copiii învată să pună seminte de fasole în vată udă si să urmărească micile rădăcini care se formează si cum din sământǎ se înaltă o tulpinitǎ. În grădini se plantează flori, primăvara, cu grija ca rădăcina să se prindă, pentru ca seva pământului să alimenteze planta.
Notiunea de rădăcinǎ s-a extins, de la plante, la tot ce ne înconjoară. Se vorbeste despre fapte, obiceiuri, gusturi, trăsături de caracter înrădăcinate. Uneori se citează rădăcina răului, a durerilor si a altor emotii:
• Rădăcina tuturor relelor: egoismul (proverb indian)
• Să ne mintim pe noi însine ne este mai adânc înrădăcinat decât să-i mintim pe ceilalti. (F. M. Dostoievski)
• Iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură. (Liviu Rebreanu)
În privinta banilor, există uneori păreri diametral opuse:
• Banii sunt rădăcina tuturor relelor... (M. Gill)
• Lipsa de bani este rădăcina tuturor relelor.(G. B. Shaw)
Cuvântul înrădăcinare este folosit si în marcarea dependentei omului de pământul natal.
• Dăruieste-i persoanei pe care o iubesti: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce si motive pentru a rămâne" (Dalai Lama)
Rădăcina, cuvânt care sugerează baza, soliditatea, siguranta, sursa vietii, pare a avea o importantă majoră. Dar si tulpina, trunchiul de copac si toate elementele derivate din extinderea notiunii de tulpină mi se par cel putin la fel de importante. Din rǎdǎcini se vor dezvolta trunchiurile care dau fructe si flori.
• "Bloom where you are planted" (înfloreste acolo unde esti sădit) - (proverb anonim)
Povata este răspândită printre emigranti si semnificatia s-ar explica în felul următor: emigrantul este un dezrădăcinat (nu total, limba natală va rămâne casa lui) si, pentru a putea înflori, adică a trăi din plin si nu doar a supravietui, el va trebui să prindă rădăcini în tara de adoptie. Fenomenul de transformare si adaptare a omului în noua tară se va face constient, cu un efort de lungă durată, spre deosebire de plante care, hrănite, vor prinde natural rădăcini oriunde ar fi plantate.
Inginerii constructori cunosc bine importanta corpului clădirilor si nu numai a fundatiei. Blocurile si turnurile de mare înăltime sunt calculate în asa fel încât flexibilitatea să le permită rezistenta la vânturi si cutremure. Cei care locuiesc la etaje superioare pot simti unduirea constructiei la vânturi puternice. La fel, pentru căile ferate intră în calcule nu numai rezistenta ancorării în pământ, dar si fenomenele dilatare - contractie asociate variatiilor de temperatură.
În viata de toate zilele, obiceiuri înrădăcinate pot avea uneori o influentă negativă în evolutia - de exemplu- a unei căsnicii si, dimpotrivă, flexibilitatea gândirii va genera stabilitate.
• " La racine plonge dans la terre: le cerveau plonge en Dieu. C'est a dire dans l'infini." (Rădăcina se scufundă în pământ: creierul în Dumnezeu. Adică în infinit). (Victor Hugo)
Voi încheia spund cǎ gândirea lui Aristotel e, în cazul meu, foarte adevărată:
• "Rădăcinile educatiei sunt amare, dar fructele sunt dulci".
Când aveam sapte ani am fost obligată să învăt pe de rost fabula lui La Fontaine "Le Chęne et le Roseau" (Stejarul si Trestia). N-a fost usor. Dar astăzi, când sunt supusă greutătilor care se abat peste mine precum vântul peste trestie si stejar, mi-aduc aminte de trestia blândă si suavă care a supravietuit falnicului stejar.
..........................
L'Arbre tient bon; le Roseau plie.
Le vent redouble ses efforts
Et fait si bien qu'il déracine
Celui de qui la tęte au ciel était voisine,
Et dont les pieds touchaient ŕ l'empire des morts.
.....................................
Să asteptăm sfârsitul dar. Abia rostise-acest cuvânt,
Că dinspre nord s-a năpustit cel mai teribil vânt.
Rezistă la-nceput stejarul si trestia se înmlădie.
Dar vântul creste, creste, si celui care până-n cer
Îsi înăltase capul, deodată fortele îi pier…
Izbit si smuls din rădăcinǎ, s-a prăbusit pentru vecie.**)
_________________
*) eseu premiat la concursul "Rǎdǎcini", reteaua literarǎ "Însemne Culturale" - mai 2016
**) (http://e-povesti.ro/fabule/stejarul_si_trestia/ - autorul traducerii nu e specificat)
|
Veronica Lerner 6/21/2016 |
Contact: |
|
|
