Ne este dor de „Luceafăr”
Ultimu-i drum n-a fost să fie la tărm de mare
– după cum dorea – într-o noapte cu lună plină,
nici la o mănăstire, unde să poată asculta
mult îndrăgita cântare „Lumină lină”.
Drumul zbuciumatei vieti s-a închis
într-un tintirim din tara pe care a iubit-o,
si căreia i-a dedicat frumoasele cuvinte:
„Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
La trecutu-ti mare, mare viitor”.
A fost o zi a lunii florilor de tei,
anul una mie opt sute optzeci si nouă.
Se spune că cerul plângea.
Părea, că ultimele lui gânduri
rămase acolo ca zălog în dar,
Domnul pe pământ le arunca.
„Nemuritor si rece”, poetul în sicriu zăcea.
Si îngerii-i cântau „dorul” într-un singur glas…
Cu dorul „Luceafărului”
o întreagă natiune a rămas!
|
Vavila Popovici 6/15/2016 |
Contact: |
|
|
