De la “ furaţi!” la “ salvaţi!”
Împuşcăturile cu morţi şi răniţi, de-o parte şi de alta a Atlanticului, încăierările între suporterii echipelor naţionale de fotbal, biocizii diluaţi, codurile meteorologice, accidentele rutiere, brexitul, întărirea flancului estic al NATO, chemările şi rechemările la DNA ( aşa, ca să se demonstreze că DNA nu pierde nici o… alegere!) etc. nu reuşesc să amuţească ecourile proaspetelor alegeri locale. Instituţia talk-show-lui, cu participanţi consacraţi ( angajaţi , probabil, part-time sau cu normă întreagă), toacă şi stoarce subiectul până la ultima picătură de zeamă, pregătind poşirca din care vor gusta şi partidele ( câte mai sunt) şi electoratul ( cât mai este) pentru viitoarele alegeri.
Mă gândesc, cu nostalgie, la alegerile dinainte de 1989…Atmosferă sărbătorească, strâns uniţi în jurul unicului partid şi al unicului front. Ţara era un imens stadion, în care milioane de spectatori cu drept de vot asistau, fără putinţă de a schimba ceva, la o cursă unică în felul ei. Concurenţii, bine selecţionaţi după criterii riguroase, alergau pe unicul culoar existent, într-o ordine de start prestabilită care se păstra, aproape identică, şi la sosire. Pentru primii doi alergători pariurile erau sigure 100%; la imediat următorii probabilitatea scădea la 99,66%. Surprize se puteau produce în coada plutonului, dar asemenea evenimente nu afectau corectitudinea competiţiei.
După 1989, lucrurile s-au schimbat radical. În conformitate cu regulamentul federaţiei internaţionale a democraţiilor pluripartidiste, culoarul unic a fost desfiinţat. S-a construit o pistă lată cu multe culoare pe care în 1996 alergau PD, PSDR, UDMR, PL-93, PNL-CD, PNT-CD, PNL-Quintus, PNL-Campeanu, PNL-Bratianu , PNŢ, PAC, PDSR, PUNR, PDAR, PSM, PS, PER, PRM…
Cu min.10.000 de membri se obţinea dreptul de alergare. Beneficiind de prevederi anterioare mai blânde, unii capi de serie alergau aproape singuri pe câte un culoar.
Cu excepţia celor scoşi definitiv din viaţa politic…sportivă, a celor suspendaţi şi a noilor promovaţi, în fruntea fiecărui partid alergau, în mare parte, concurenţii care altădată se înghesuiau pe culoarul unic. Vechile criterii de selecţie, prin care promovaseră în poziţii privilegiate, le validau şi dreptul postdecembrist de pole position. Unii sufereau de amnezie şi nu-şi mai aduceau aminte cum au ajuns tot în frunte…La vremuri noi, tot noi!
Cu toate defectele lui, pluripartidismul fungic (ciupercar) a permis privatizarea economiei naţionale, prin tot felul de metode. Unul din preşedinţi a declarat la un moment dat că nu mai era nimic de … furat! Adică privatizarea se încheiase. Deviza nespusă şi nescrisă a privatizării a fost furaţi, furaţi, furaţi! În fond, s-a pus în practică regula de aur a naşterii capitalismului, la început sălbatec , mai apoi onorabil.
Nemaifiind mare lucru de furat ( pardon, de privatizat!) a decăzut şi atletismul politic. Mai aleargă anemic vreo câteva partide, ca nişte autoturisme deja de epocă, recondiţionate, aparent modernizate, cu volan glisant de la dreapta la stânga şi vice-versa.
În acest vacuum politic, de câţiva ani se aude vocea poporului : “ Salvaţi!” Salvaţi pădurile, Roşia Montana, clădirile de patrimoniu, parcurile, terenurile agricole, oraşele, copiii, satele, lacurile etc.
Şi dacă toate acestea vor fi salvate, pentru cine vor fi salvate? Cine vor fi proprietarii sau administratorii? Statul, anumite ONG-uri, asociaţii, uniuni…?
Mişcarea “ Salvaţi!”, criticată de-a lungul anilor, când din dreapta când din stânga, pare a fi un alt autoturism cu volan glisant, uşor adaptabil în funcţie de parte pe care tebuie să se circule.
|
Nicuşor Gliga 6/15/2016 |
Contact: |
|
|
