Mesajele Engimatice de la Malul Mării
Mergând pe malul mării Egee, undeva pe o plajă, cineva, într-o zi, a zărit toarta partial dezgolită a unui obiect straniu, realizat dintr-un material ceramic închis la culoare. Cu multă curiozitate, el s-a apropiat, a întins mâna, a apucat bine si a tras puternic, dar în zadar. Atunci, cu delicatete, a început să înlăture nisipul ce îl bloca din nisip si cu surprindere, a reusit să ridice un artefact datând dintr-o perioadă străveche, posibil din antichitate, ce semăna cu o amforă grecească.
A luat-o si a studiat-o cu atentie, dar nu reusea să citească ce anume era scris pe ea. A observat un fel de sigiliu, care bloca gura ei, si cu multă atentie, l-a îndepărtat fără să îl strice. Nu îsi dădea seama ce anume putea să contină amfora, dar a răsturnat-o si mirare, au căzut mai multe suluri înguste dintr-un pergament îngălbenit de vreme. Surprinzător, ele erau intacte în ciuda trecerii timpului.
Cu delicatete, a ridicat acele suluri, dar nu le-a deschis, ci împreună cu respectiva amforă, le-a dus la un centru de studii arheologice, unde expertii au reusit să descifreze mai multe epistole scrise în alfabetul minoic. După mai multe luni de trudă, aceste mesaje au putut fi traduse iar continutul lor a fost pus la dispozitia publicului larg. Restul este numai istorie ...
Dragă Sofia,
Nu încerc să judec pe nimeni. În fond, fiecare om are viziunea sa despre lume si viată. În plus, oricine suferă de o anumită distorsiune în perceptia realitătii. Prin urmare, reactiile individuale sunt diferite la acelasi context.
De când am început să studiez psihologia depresiei, am înteles că este eronată abordarea bazată pe judecare si etichetare. Mai bine este să întelegi, pe cât posibil, distorsiunea de perceptie a ta si a celui de lângă tine, decât să dai sentinte în privinta altora.
Persoanele egoiste, desi aici trebuie să spun că fiecare om are un anumit nivel de egoism fără de care nu ar supravietui, se caracterizează prin centrarea excesivă pe sine în raport cu ceilalti. Ce să spun? Poate au logica lor pentru această abordare. Dar îmi este greu să mă pronunt.
Dacă este vorba despre Cartea Sacră, în ce mă priveste, am ajuns să cred că aplicarea literală a principiului de a nu judeca motivele celorlalti si a nu eticheta negativ pe ceilalti reprezintă un act de bunătate si întelepciune. Prin urmare, ceea ce îmi trezeste compasiune este suferinta prin care trece fiecare fiintă umană datorită distorsiunilor de perceptie pe care le are. Lăsând deoparte judecata altora, observ necazurile celor din jur, aflati perpetuu într-o lume a confuziei, si nu pot decât să am milă.
Trăim prea putin timp pe pământ si este greu să depăsim ignoranta în care ne nastem ca persoane si grup. Deplâng disparitia prematură a sărmanelor fiinte umane ucise de o viziune negativă asupra vietii. Din această cauză, nu condamn pe nimeni privitor la ceea ce face si am încredere deplină în judecata miloasă a Creatorului.
După cum poate ai observat, am început să traduc fragmente din Cartea Sacră. Poate merită să distingi maniera în care o fac, nu din punct de vedere dogmatic, ci mai ales, uman. Cât de mult contează o inimă caldă si plină de compasiune fată de suferintele oamenilor, animalelor si naturii! Aceasta este lectia pe care afectiunea ce o port în mine de o vreme, m-a învătat să o transmit mai departe.
Îti doresc o zi frumoasă în continuare,
Darian
Cetatea Hieropolis,
Ziua 22, Luna Gamelion, Anul 5020 AC (Anul Creatiei)
Dragă Darian,
Revin asupra unei idei mai vechi si anume că trebuie să căutăm în interiorul nostru acel ideal pierdut al omenirii. Doar când ne vom da seama cine suntem si ce dorim în adâncul sufletului, vom fi cu adevărat fericiti. Căutarea este în suflet, nu în lumea exterioară, dar noi fugim de acest lucru.
Ne este teamă de noi însine. Ne mintim. Nu ne întelegem adevăratele dorinte si aspiratii interioare. De aceea, lumea exterioară este plină de nefericire, fiindcă oamenii care o compun sunt la rândul lor nefericiti.
Fruntea sus! Creatorul este mereu alături de tine!
Sofia
Cetatea Agrinion,
Ziua 15, Luna Elaphebolion, Anul 5020 AC
Dragă Sofia,
Sună straniu, dar observ apetitul necontrolat al cetătenilor nobilei mele cetăti în preajma sărbătorilor. Consumul dulciurilor si al produselor animale reprezintă o combinatie puternică si nu oricine o suportă bine pe termen lung. Dar asa se întâmplă în fiecare an, desi nimeni nu se gândeste la nefastele consecinte.
De multe ori, în săptămâna de dinaintea echinoctiului primăverii si înainte de solstitiul iernii, am constatat o crestere semnificativă a apetitului celor din jur pentru astfel de articole alimentare. Poate este legat de anotimpurile acestor două mari sărbători sau pur si simplu, de asteptarea meselor bogate de prilejuite de celebrarea Învierii si Luminii.
Starea de rău interior, care însoteste deseori un astfel de straniu apetit, s-ar putea să vină din partea sufletească. De mult timp studiez depresia, ca unul care sufăr de această problemă din copilărie. Am constatat, cu surprindere, că stările negative sunt induse preponderent de minte când este aflată sub puterea unor influente malefice.
Indiferent de cauză, trebuie să ai credintă, să te bucuri de viată si să îti cultivi buna dispozitie neîncetat. În curând vine sărbătoarea Învierii, adică o nouă ocazie de bucurie!
O zi frumoasă în continuare îti doresc,
Darian
Cetatea Hieropolis,
Ziua 22, Luna Pyanepsion, Anul 5021 AC
Dragă Darian,
Citesc dintr-un sul carte al unuia dintre cei mai cunoscuti vindecători cu plante din lume cu numele de Ayasha Kimi. De fapt este o femeie, ce locuieste pe un alt continent, undeva dincolo de cel al atlantilor. Deopotrivă, ea este si o talentată scriitoare.
Într-o carte despre „Însufletirea exprimării”, ea spunea că există momente ale vietii similare ajungerii pe muntele Olimp. În astfel de clipe, omul intră într-o stare specială numită Duende în literatura iberică, când practic se deschide poarta de comunicare dintre lumea mitică a simbolurilor eterne si lumea noastră trecătoare.
Dacă mă gândesc mai bine, cred că această experientă este similară celei iluminării, numită Samadhi în limba sanscrită, ce presupune o contemplare pură a realitătii. Îti mărturisesc că asa ceva am trăit în urmă cu două zile. Mă gândesc să transpun într-o povestire acea împrejurare. Apropos, ce înseamnă cuvântul Hristos?
Îti doresc o zi minunată si plină de farmec,
Sofia
Cetatea Agrinion,
Ziua 25, Luna Thargelion, Anul 5021 AC
Dragă Sofia,
Hristos sau Christos (χριστος) reprezintă un nume arhetipal. El este tiparul originar al Omului (ανθρωπος) venind din lumea mitică, eternă si simbolică a lui Dumnezeu (θεος). Despre El se vorbeste în toate mitologiile si cred că nu există religie care să nu facă referire la Cel Trimis. Prin urmare, nu doar în traditiile spirituale ale cetătii Eberului apare o astfel de notiune, desi la ei există un accent special privind descendenta ereditară.
Acest tipar initial al omului a fost distrus din cauza Uitării ce a venit din clipa când lumea noastră, numită Cosmos (κοσμος), a fost separată de cea a Cerului, numită Uranus (ουρανος), prin decizia Omului Primordial, căruia i se mai spune si Adam în cetătile Babilonului. Atunci s-a produs Marea Despărtire ce a cauzat toate necazurile de care lumea noastră este plină.
Dar Hristos va redeschide puntea dintre cele două lumi si va reda memoria pierdută omenirii. Prin tiparul trupului Său, El va reconstrui genetic întreaga umanitate. Toate codurile misterioase ale vietii vor fi refăcute în varianta existentă la început. Abia atunci se va atinge din nou s fericirea din zorii Creatiei lumii!
Îti doresc o zi plină de lumină si bucurie,
Darian
Cetatea Hieropolis,
Ziua 10, Luna Skirophorion, Anul 5021 AC
Dragă Darian,
Îti răspund cu relativă întârziere la mesajul complex si profund din ultima scrisoare. Mă bucură foarte mult cele citite, fiindcă ele vin ca o clarificare a conceptiei mele despre lume si viată.
În ce mă priveste, nu fac distinctie dintre materie si spirit. Cred într-un continuum al spiritului ce zămisleste prin reprezentare formele materiale în care el rămâne încorporat. Prin urmare, consider că fericirea este starea normală a naturii si omenirii.
Faptul că suntem prinsi într-o capcană mentală, ce ne deformează perceptia corectă a realitătii, reprezintă o altă problemă, a cărei dezlegare nu o încerc în clipa de fată, dar care în mod sigur a fost cauzată de Marea Despărtire la care ai făcut referintă.
Dar revenind, fericirea, da acest sentiment grandios, este naturală si posibilă pentru orice fiintă umană. Dar noi o considerăm de neatins si atunci, ea devine intangibilă.
Când fericirea supremă devine a noastră, atunci se deschid căi nebănuite pentru rezolvarea oricărei probleme, indiferent de complexitate. Chiar si logica, în forma ei cea mai întortocheată, se dezleagă facil în fata căldurii iubirii, ce se revarsă inevitabil dintr-o inimă atinsă de fericire!
Trăim într-un univers mai mult estetic decât etic. Cei care nu înteleg că fericirea este privilegiul nostru suprem, vor continua să rătăcească în jungla contradictorie a logicii, în zadar încercând să descifreze ce este bine si ce este rău. Cât despre Hristos, sunt sigur că El trebuie să fie întruparea acestui Frumos aducător de Fericire. Sunt multe de zis, dar mă opresc aici, fiindcă mi s-a terminat cerneala de scris.
Cu mult drag,
Sofia
Cetatea Agrinion,
Ziua 25, Luna Hekatombaion, Anul 5022 AC
Aici se termină acele epistole scrise în timpul civilizatiei minoice, dar mesajul lor a dat mult de gândit expertilor si publicului larg. Cum era posibil să se folosească astfel de notiuni în acele timpuri? Greu de răspuns. De aceea, toată povestea a fost considerată un fals, desi în literatura de specialitate i-a rămas numele de „Enigma de la Malul Mării” lăsându-se deschisă posibilitatea ca ea să fi fost adevărată. Între timp, se zvoneste că acele artefacte au dispărut si nu mai există decât niste copii greu de descifrat. Posibil asa să fie. Însă amfora continuă să fie expusă într-un muzeu, dar fără să se precizeze alte detalii. Nisipul uitării a sters amănuntele descoperii ei, asa cum se întâmplă mereu între oameni.
|
Octavian Lupu 6/6/2016 |
Contact: |
|
|
