Din călătoriile mele : Normandia
Normandia !! Normanzii!!
Despre această regiune şi locuitorii ei s-au scris romane şi nenumărate versuri, au fost compuse partituri, iar culorile regiunii au fost transpuse în pânze valoroase.
Una din tapiseriile de mărimea celei din Bayeux traversează vârstele şi peisajele.
Normandia nu este doar un departament, o regiune, ci o iluzie, un vis. Ea este un pachebot cu panglică albastră.
M-am ambarcat fără a preciza direcţia exactă căci apă există pretutindeni !
La Saint-Clair-sur Epte, unde s-a născut oficial ducatul, pe valea Senei, la bordul Touquesîn, mijlocul ţării d'Ange, în eleşteul Giverny sau pe plajele de la Manche.
,,Reflexele fermecătoare'' şi unele expoziţii care au avut loc în atelierele de la Rouen unde au fost prezentate arta noilor impresionişti.
Navigatori, escaladori, paraşutişti-oameni legaţi cu parâme!
,,Paris, Rouen, Le Havre –oraşe de pe Sena ! cu străzi mari''din afirmaţiile pe care le-am găsit în îndrumătorul Michelet.
Normandia este o oglindă, o cântare a timpului pierdut cu perspectivele şi enclusele sale.
,,Lumina, şi în mod special cea de dimineaţă de pe traseul Equemauville şi Pemedepie, din timpul verii soseşte cu rotocoale graţioase spre măcieşi în luna mai. Parfumul lor se răspândeşte onctuos, delimitat''scrie Marcel Proust, referindu-se la hotelul Vierge unde a locuit.
Dragostea pentru Normandia este ceva mistic!
Pretutindeni se văd înalţate mânăstiri şi biserici precum cea de la Cricqueboef, mânăstirea Carqueville–pe Mer, cimitirul unde este înhumat pictorul Georges Braque, căruia în acest an i se celebrează a cincizecelea an de la moarte.
Ora albastră, îşi înalţă crepusculul când marea îşi răspândeşte parfumul caustic în larg.
Normandia din epoca denumită ,,La belle Epoque''e una din călătoriile unde culorile îţi amintesc de pastelurile lui Boudin.
Pe marele bulevarde ai prilejul de a admira femeile elegante prin albul lor, sau vitrinele marelor magazine care prezintă ,,ultima modă a sezonului''.
Mai spre nord, către Dieppe şi le Treport am vizitat locul unde s-a stabilit ,,unităţile de măsură''în 1936.
Ce-ar fi fost Normandia fără gara Saint-Lazare, acest tablou bleu şi vaporos a lui Monet?
Pe scândurile de la Deauville au dansat tangouri şi Charleston nenumăraţi tineri care purtau brăţări din cochilii de scoici. La Houlgate, atmosfera era cea,,nepăsătoare''din preajma războiului.
Normandia mi-a oferit însă o veşnică emoţie privind marea, căci am avut impresia că se transformă în picturi şi muzică.
La Honfleur se află Maisons Satie, unde s-a născut marele compozitor în 1866.
Plajele vaste largi ale Normandiei te invită la o izolare bine venită. Poate fi ciudat dar aici meditaţia şi sburdălniciunea se caută una pe alta.
Umorul este parte din caracteristica localnicilor.
La Honfleur s-a născut Alphonse Allais ,autorul cărţii,,Căpitanul Cap''şi ,,Memoriile''-esenţiale ale umanităţii, precum ,,Moartea este uitarea ştiinţei de a trăii''.
Autorul a fost normand după mamă şi breton printr-un amic al tatălui.
Umorul este conţinutul de ghilotină care se regăseşte în Contele de Maupassant. El nu se îmbină singur cu trecutul. El se prelungeşte azi în scrierile lui Benoit Duteurtre din Havre, a omului de teatru Francois Morel, acest Moliere de l'Orne, care a pus în scenă întreaga sa observaţie generală normandă .
L'Orne este un ţăran aristocrat, care în timpul Revoluţiei a făcut parte dintr-un departament de insurecţie. Însă el e normand, când reacţionar sau revoluţionar, când regalist sau republican, adesea aristocrat şi populist.
Aici e un pământ de cultivatori, marinari, nobili şi muncitori.
Aici sunt conacurile Renaşterii ţări Caux cât şi a lui Jehan Ango din Varengeville şi Anton Breton care a scris Nadja.
Normandia este catolică cu sclavi protestanţi la Havre şi la Luneraq. Dar peste o anumită vârstă ei întorc spatele extremiştilor.
Cartierul l'Eure, din Havre reînvie marea istorie a dockerilor şi a oraşului Elbeuf-localitatea natală a scriitorului Andre Maurois care pune în evidenţă industria textilă.
Este suficient de a face o plimbare pe străzile Valogniei, la extremitatea Cotentin şi de-alungul străzi cu hoteluri pentru aţi aminti de Barbey d'Aurevilly. Fantoma conetabililor din scrisorile francezului Saint-Sauvem-le Vicomte şi Granville, unde se desfăşoară ,,Le Chevalier des touches''(Cavalerul de pe tuşă'') şi deasemeni ne amintim de cartea ,,O veche metresă''.
În Contentin, la Omonville-la –Petite, Jaques Prevert ne-a atras atenţia într-una din publicaţiile sale asupra hotelului cu băi. El n-a uitat provenienţa sa de Port-Racine, cel mai mic port din Franţa, pe care-l cântă în poemul său,,Paroles''.
Prevert se află în cimitirul d'Omonville, în apropierea decoratorului de fibre Alexandre Traunet. Doi copii ai paradisului sub cerul Normandiei.
Normandia este din totdeauna pământul prieteniei la fel cum o vedem descrisă în ,,Maimuţa din timpul ierni'' care s-a filmat la Villerville, la Tigreville, nu departe de Trauville.
Parafrazândul pe Albert Quetin jucat de Jean Gabin:aici nu e posibil să dormi după un chef, cel ce se îmbată e un prăpădit''.
Cabaretul Normand se află totdeauna la locul său şi satul trăieşte în amintiri datorită filmului după romanul lui Antoine Blondin.
Normandia, niciodată nu a fost sub puterea amiralului Guepratte, născut la Granville, care a văzut China şi Spania.
Pe insula Pollet, la Dieppe, maşina de pescuit şi comercială se reîntoarce totdeauna la Coup de Roulis, unde colegii de breaslă le pregătesc o cupă cu vin.
Rar am avut prilejul să văd un popor de crâng, iubind orizonturi şi soarele strălucitor.
Gustul desvoltat al aventurii, cuceririlor, apoi a cruciadelor conduse de Normandia în Sicilia, Siria şi pe Pământul Sfânt.
Ei şi-au găsit satisfacţia prin crearea de coloni. Normandia este certificatul curajului, stăbătând numeroase mări.
Normandul este purtat spre curse largi, spre America şi India. Fraţii Parmentier au ajuns până în Sumatra.
Din sec.XV-lea bancherii italieni, lyonezi şi normanzi l-au adus pe Florentin Verrazano pentru a apăra oraşul Dieppe.
Normandia este o ţară a importului şi exportului. Aceste localităţi bogate au provenit întotdeauna dintr-un sat cu câteva sute de suflete patriotice şi muncitoare.
Vedeţi exemplul camembertului. Cu astfel de oameni care ştiu să deschidă toate uşile care au fost zăvorâte, ca de exemplu Atlanticul, nici mirare de progreul cunoscut!
Sortimentele de brânzeturi de vacă au contribuit la desvoltarea regiunilor.
Aici brânza şi cremele sunt tăiate în bucăţi, sterilizate după normele europene. Bucătăria normandă s-a renovat. Gastronomia este în pas cu timpul. Numărul mare de mese sub cerul liber se remarcă de ambele părţi ale Senei. Din ce în ce se pot vedea noi bistrouri deschise cu bucate care atrag pe numeroşii clenţi.
Din Cotentin din ţara Caux trecând prin d'Auge, Perche şi Eure am fost primit cu zâmbetul larg pe buze şi masa pusă.
Litoralul normand îşi are privirea îndreptată veşnic spre Lumea Nouă.
|
Paul Leibovici 6/2/2016 |
Contact: |
|
|
