Eugen Coseriu - parte a tezaurului romanesc
Maestrul Eugen Coseriu, s-a născut in 1921, în comuna Mihăileni, fostul judet Bălti.
A fost unul putinii filologi romanisti, de talie mondială. A fost Doctor în Filologie si Filosofie, autorul a unui număr de peste 50 de volume si a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, contribuie la îmbogătirea metodologiei disciplinare lingvistice. A fost ales membru de onoare a Academiei Române (1991). Conform afirmatiei lui Mircea Borcilă (Universitatea din Cluj), Eugen Coseriu a fost „cel mai strălucit exponent al culturii române în planul universal al stiintelor omului”. [1]
Eugen Coseriu a absolvit liceul “Ion Creangă” din orasul Bălti, apoi si-a continuat studiile în filologie la universitătile din Iasi, Roma si de filosofie la Universitatea din Milano.
Între 1950 si 1963 a predat la Universitatea din Montevideo, Uruguay, între 1961 si 1963 fiind profesor-invitat si la Universitatea din Bonn, Germania. Din 1963 si până la sfârsitul vietii a fost profesor la Tübingen. Mai multe generatii de discipoli ai lui Eugen Coseriu constituie Scoala de lingvistică de la Tübingen. A fost Doctor Honoris Causa al aproape 50 de universităti din întreaga lume. A vorbit peste 80 de limbi.
Opera stiintifică a lui Eugen Coseriu n-a cunoscut prea multe editii în limba română, majoritatea lucrărilor savantului au apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză si alte limbi. Traducerea în româneste a Lectiilor de lingvistică generală a fost un eveniment reverberant în viata academică de la Chisinău si Bucuresti. Lucrarea este una de referintă în domeniu, aparitia ei marchează, în opinia discipolului de la Cluj al lui Coseriu, lingvistul Mircea Borcilă, “un moment important în procesul istoric de recuperare a gândirii stiintifice a marelui savant si de emancipare a teoriei lingvistice românesti”, dat fiind că “în contextul numeroaselor cărti de acelasi gen apărute, în diverse limbi, în ultima jumătate de secol, aceste Lectii de lingvistică generală se disting, într-un mod deosebit de pregnant, prin altitudinea epistemiologică si vastitatea orizontului investigational, prin temeinicia inegalabilă cu care sunt evaluate marile doctrine ale lingvisticii contemporane si, nu în ultimul rând, prin limpezimea si claritatea cu care sunt înfătisate contururile abordării proprii asupra fenomenului lingvistic”. (Vezi: Eugen Coseriu, Lectii de lingvistică generală, Chisinău, Editura ARC, 2000, Cuvânt înainte de Mircea Borcilă). Totusi, în mod evident, conceptia coseriană trebuie studiată în ansamblu, ca sistem. Lucru pe care si l-au propus discipolii marelui filolog.
Eugen Coseriu a mentinut legături strânse cu mediul stiintific românesc si cu bastina, revenind deseori atât în satul său natal, cât si la Bucuresti, Cluj, Chisinău. În calitatate de om de stiintă nu a ezitat să-si sustină cu fermitate convingerile, chiar atunci când acestea veneau în contradictie cu un regim sau altul. Referindu-se la practicile de “purificare lingvistică” la care recurg autoritătile de la Chisinău, promovând ideea existentei unei limbi moldovenesti, în cadrul conferintei stiintifice Unitatea limbii române - cu privire specială la Basarabia si Bucovina [2] Eugen Coseriu a reiterat opinia, pe care a sustinut-o mereu, că “a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greseală naivă, ori o fraudă stiintifică. Din punct de vedere istoric si practic este o absurditate, o utopie si din punct de vedere politic e o anulare a identitătii etnice si culturale a unui popor si deci un act de genocid etnico-cultural”.
În comunicarea sustinută la Congresul al V-lea al Filologilor Români (Iasi-Chisinău, 6-9 iunie 1994) Eugen Coseriu face o prezentare generală a tipologiei limbilor romanice, oprindu-se asupra locului limbii române printre limbile romanice si stării actuale a dialectului dacoromân. Comunicarea contine de asemenea o argumentare riguroasă (sub aspect genealogic, tipologic si al “arealului“) a tezei privind unitatea dialectului dacoromân. Lingvistul insistă asupra fraudelor stiintifice comise de sustinătorii teoriilor care neagă unitatea acestuia. Chestiunea care îl preocupă pe Coseriu în mod deosebit este mentinerea acestei unităti, aspect pe care îl abordează într-o altă comunicare, prezentată la Sesiunea Stiintifică “Limba română si varietătile ei locale” (Bucuresti, 31 octombrie 1994). Una dintre concluzii fiind că: “limbă a culturii si limbă de stat este limba română pentru întreg spatiul carpato-danubiano-nistrean, adevăr care nu poate submina independenta Republicii Moldova ca stat, tot asa cum nu subminează independenta Australiei, a Canadei sau a Statelor Unite ale Americii recunoasterea limbii engleze ca limbă oficială, de stat, a acestor tări”, pentru că, le aduce aminte Coseriu oponentilor săi, “granitele politice nu au coincis si nici nu pot coincide cu cele lingvistice“.
La Tübingen, Germania, la 7 septemrie 2002, Eugeniu Coseriu s-a stins din viată lăsând în urma sa un tezaur stiintific de o valoare universală.
Mă mândresc cu acest ilustru om, care s-a născut pe meleagurile unde am copilarit si eu.
|
Cezar Salahor 6/2/2016 |
Contact: |
|
|
