Scriitoarea canadiana Margaret Atwood si eseul “Payback”
Adunate intr-o singura publicatie,cartea cuprinde mai multe lecturi din seria Massey Lectures.
Sub-titlul cartii este: ” Datoria si partea intunecata a bogatiei”.
Nu cred ca autoarea mai necesita vreo prezentare, dar oricum, eu nu ma pot aptine sa vi-o introduc, asa mai pe scurt.
Marea Doamna a Literaturii Canadiene a scris nuvele, poezii, literatura SF, si ceva denumit de ea “speculative fiction” (adica fictiune care chiar ar putea deveni realitate), a mai scris carti pentru copii, scenarii de televiziune, antologii, librete, si carti audio. Opera ei este extrem de prolifica si diversa.
A contribuit la crearea notiunii de “Identitate Canadiana”, prin lucrarea “Survival: A Thematic Guide to Canadian Literature”, in care postuleaza ca “ supravietuirea”, si “victima” ar fi Temele Centrale ale Literaturii Canadiene. A fost inspirata in acest demers de catre Northrop Frye, (pe care l-a avut ca profesor), si care a initiat conceptul de “ mentalitate de garnizoana”, adica de oameni care se tem si ridica ziduri de aparare. De ce anume se tem? De Imensitatea Spatiului Canadian, de Vecinatatea cu o tara mare si mult mai puternica, sau cine mai stie oare? …
Atwood este membra a partidului Green Party of Canada si in acelasi timp, un puternic avocat pentru Conservarea Mediului, ceea ce se reflecta foarte clar in ultimul capitol al cartii ”Payback”.
A predat Literatura, incepind din 1962, la Universitatile din Montreal, Alberta, British Columbia, Toronto si New York. (USA.) , si a fost onorata cu nenumarate premii, printre care a primit de mai multe ori The Governer General’s Award, the Giller Prize., si multe altele.
La fel precum partenerul ei, nuvelistul Graeme Gibson, si ea este membru al Order of Canada, care o mentioneaza ca pe o “forta culturala majora si de recunoastere internationala”.
The Massey Lectures sunt un eveniment Canadian sponsorizat de catre CBC, care are loc in luna Noiembrie, cand o personalitate marcanta este invitata sa prezinte idei culturale, politice, si filozofice. Create in 1961 si denumite dupa Vincent Massey, (fost Guvernator General al Canadei), lecturile sunt si publicate de catre House of Anansi Press. Nume celebre precum Martin Luther King Jr., Claude Levi-Strauss (cei care va mai amintiti “Antropologia Culturala”) si mai recent Janice Stein, (pe care cred ca o recunoasteti din prezentarile ei de comentator politic), au fost Massey lectori de-a lungul vremii.
Nominalizata pentru Massey Lectures in 2008 a fost Margaret Atwood, cu tema
“ Payback”. Nu cred ca traducerea literalmente de “ Razbunare” este cea mai potrivita, pentru ca de fapt intreagul subiect se invirteste in jurul ideii de “Datorie”, de ”Restanta” si nu una financiara, ci a conceptului de “Datorie/Restanta”, adinc implementat in constientul si subconstientul uman, in religie, etica, politica si bineinteles finante.
Asa precum ne si spune, autoarea a explorat subiectul din pura curiozitate, punindu-si intrebarea daca “datoram” cuiva propria existenta, ca de exemplu parintilor nostrii, si coreleaza ideea de Datorie cu aceea de Dreptate.
Merge inapoi in timp in spatiul antichitatii egiptene, si o mentioneaza pe Ma’at, zeita dreptatii, al adevarului,a balantei, si a ordinii universale, zeita care cintareste inima persoanei decedate, si o apreciaza in functie de normele sociale si comportamentale ale vremii. La fel exista in cultura Indiana Roata Karmica a Justitiei, la Chinezi exista Tao, sau Calea (cea dreapta presupun eu), toate ca forme conceptuale ale ordinii sociale. De aici ideea ca Homo Sapiens a inventat datoria fata de societate, datoria de a se comporta in spiritul unui “ altruism reciproc”. Atunci cind asta nu se intimpla, apare pacatul sau greseala de a nu-ti face datoria.
Mergind si mai departe in timp, la primatele superioare din care ne tragem, autoarea mentioneaza ca si la cimpanzei exista un simt social al dreptatii. De asemenea, copiii de virsta prescolara in jocurile lor au notiunea a ceea ce este drept sau nu, au inconstient, sau poate nu, un sentiment al Legii Talionului, pe care noi il numim in Limba Romana ”ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte”, dar care in engleza copiilor de aici din Canaad i-a forma unui “Punch-back” sau “Loveste inapoi”, tot un fel de Lege a Retalierii.
De unde aceste sentimente,concepte, notiuni? Sunt ele intrinsece naturii umane, ne nastem cu ele? Sau ne-au fost insuflate prin educatie, genetica, dezvoltare ontologica, sau/si mijloace punitive?
Cum am ajuns noi sa fim “animale morale”?
Desigur ca intrebarea este pur retorica, pluteste in aer, fara un raspuns. Sunt de altfel putine certitudinile de care putem sa ne agatam…
Nu este in intentia mea sa va plimb prin fiecare singur capitol al cartii, ci doar sa ating citeva care m-au impresionat mai mult decit altele.
In capitolul al doilea, intitulat ”Datoria ca Pacat”, or “Debt and Sin”, Atwood peioreaza pe tema Biblica de Pacat ca forma a Datoriei Umane, si se refera in mod special la cea mai celebra rugaciune a umanitatii: Iarta-ne Doamne pacatele noastre, precum si noi iertam datornicilor nostrii”(The Lord’s Prayer). Ideea care transpare este ca Dumnezeu ne iarta pacatele noastre in masura in care si noi suntem capabili sa iertam greselile comise impotriva noastra. Nu vorbim aici de datorii financiare, ci de “pacate” sau greseli intr-un sens metaforic.
Tot in acest capitol este amintita si ideea de “amanet”, conceptual. De altfel si practica de a amaneta, merge inapoi in istoria umanitatii pina la Grecia si Roma Antica, si China pre-istorica. “Amanetul” era privit ca o forma de imprumut bancar care nu exista pe atunci. Intre timp idea s-a “degradat” ca sa zic asa, si in ziua de azi, in mai toate societatile moderne, amanetul este o forma de asuprire a oamenilor saraci, lipsiti de mijloacele materiale pentru a accesa bancile.
Bineinteles ca in carte, Atwood adreseaza si idea “Sufletului amanetat Diavolului”, nici nu m-as fi asteptat sa nu atinga si latura aceasta, asa de mult implicata in literatura universala, ca sa nu ne gindim doar la Goethe cu al sau “Faust” ci si la “Paradisul Pierdut” al lui John Milton.
Atwood comenteaza pe scurt si idea de “Datorie” din Religia Crestina, care, pe scurt:” Dumnezeu a daruit Omului Viata, si Omul este Dator cu Supunere si Recunostiinta vesnica”. In religia Crestina, Omul nu numai ca nu a fost “recunoscator”, dar a mai si “pacatuit” prin “ne-recunostiinta”, vezi “Pacatul Biblic originar si Pomul Cunoasterii si Izgonirea din Rai”.
Un personaj poate mai putin familiar publicului romanesc este Ebenezer Scrooge creat de catre Charles Dickens in romanul ”Colinde de Craciun”. Acesta devine dintr-un om bogat si avar, un mizantrop, care nu cheltuia deloc, un personaj darnic si desigur filantrop. Se crede ca Dickens l-ar fi inventat ca opusul lui Faust, din Goethe, si care este un personaj, care spre deosebire de Faust, isi “salveaza” in cele din urma sufletul.
Cartea emana multa, multa eruditie, uneori chiar obositoare, este scrisa intr-un stil fluent-cursiv, doar este o colectie de lecturi la urma urmei.
|
Dr. Diana Laza 5/29/2016 |
Contact: |
|
|
