Sfânta Treime
În fiecare an, Luni dupa pogorîrea Sfântului Duh, sau Rusalii, Biserica Ortodoxa praznuieste Sfânta Treime, dogma sau învatatura de credinta de baza a Revelatiei sau descoperirii dumnezeiesti, taina cea mai de nepatruns cu mintea omeneasca.
Conform acestei învataturi de credinta, fiinta sau esenta lui Dumnezeu subzista ca treime de persoane sau ipostasuri, cu alte cuvinte Dumnezeu este unul, dar întreit în persoane : Tatal, Fiul si Sfântul Duh.
Taina sau misterul Sfintei Treimi este prezentata diferit în traditia rasariteana si cea apuseana. Astfel, traditia rasariteana pleaca de la realitatea persoanelor, urmând principiul ca identitatea lucrarii dovedeste unicitatea naturii lor, în timp ce traditia apuseana porneste de la unitatea firii dumnezeiesti la identificarea persoanelor Sfintei Treimi.
Monoteismul sau credinta într'un singur Dumnezeu personal este învatatura principala care ne-a fost descoperita în Vechiul Testament (Ex. 20, 2-3 ; Deut. 6, 4 ; Is. 43, 10-11) si care s'a pastrat si în Noul Testament (Mc. 12, 29 ; In. 17, 3 etc.) Sa le urmarim mai îndeaproape.
În istoria Vechiului Testament, descoperirea personala a lui Dumnezeu s'a exprimat, mai ales, prin "legamintele" sau "aliantele" pe care Acesta le-a încheiat cu poporul Israel (Fac. 17, 2), astfel încât Dumnezeul tuturor devine parintele unui popor, cel ales : "Am sa va primesc sa-Mi fiti popor, iar Eu sa fiu Dumnezeul vostru" (Ex. 6, 7). Si în Vechiul Testament s'a descoperit ca Treime de persoane, dar - fiind o perioada de pregatire a mântuirii - aceasta descoperire nu este completa. Exista totusi marturii care se refera la persoanele Sfintei Treimi, dar indirect. De exemplu : "Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea noastra" (Fac. 18, 1-2) s.a.m.d.
În Noul Testament, credinta într'un singur Dumnezeu în trei persoane ne este descoperita de însusi Fiul lui Dumnezeu. De exemplu, la botezul Mântuitorului în râul Iordanului sunt prezente real cele trei persoane ale Sfintei Treimi : Tatal, care din ceruri adevereste, prin glasul Sau, ca "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit" ; apoi, Fiul, care - desi fara pacat - primeste sa fie botezat de Ioan "ca sa se împlineasca toata dreptatea" si, în sfârsit, Sfântul Duh, care - în chip de porumbel - se pogoara asupra Mântuitorului (Mt. 3, 16-17).
Sfintele Evanghelii au pastrat numeroase texte în care se vorbeste de cele trei persoane ale Sfintei Treimi, fie luate la un loc, fie separat. Astfel, înainte de marita Sa Înviere din morti, Mântuitorul porunceste ucenicilor sa iasa la propovaduire si sa boteze în numele Sfintei Treimi : "Mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui, al Fiului si al Sfântului Duh" (Mt. 28, 19). Apoi, Tatal si Fiul sunt amintiti în versetul "Pe Dumnezeu nimeni nu l-a vazut vreodata. Fiul, Unul Nascut, care este în sânul Tatalui, Acela l-a facut cunoscut" (In. 1, 18). Iar despre Sfântul Duh, Iisus însusi spune : "Iar când va veni Mângâietorul pe care-l voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine" (In. 15, 26).
În propovaduirea Sfintilor Apostoli, credinta în Sfânta Treime este marturisita în mod clar. Astfel, în predica de la Rusalii sau Pogorîrea Sfântului Duh (Cincizecime) - când s'a întemeiat vizibil Biserica crestina - Sfântul Petru marturiseste : "Dumnezeu a înviat pe acest Iisus, caruia noi toti îi suntem martori. Deci, înaltându-se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal fagaduinta Duhului Sfânt, L-a revarsat pe Acesta, cum vedeti si auziti voi acum" (FA 2, 32-33).
Mai mult, în salutarile pe care Sfintii Apostoli le trimit comunitatilor crestine pe care le întemeiau, Pavel adreseaza, de exemplu, corintenilor o salutare în numele Sfintei Treimi : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu Tatal, si împartasirea Sfântului Duh sa fie cu voi cu toti" (II Cor. 13, 13).
Acelasi Dumnezeu, care a vorbit în Vechiul Testament, se descopera ca treime de persoane în Noul Testament. Caci "exista un singur Dumnezeu" (FA 3, 30), iar Dumnezeul pe care-L adora crestinii este Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, "Dumnezeul parintilor poporului lui Israel" (FA 7, 32, cf. Is. 3, 6).
Învatatura despre Dumnezeu cel unic în fiinta, dar întreit în persoane s'a închegat de timpuriu în Biserica crestina si apare în simbolurile de credinta din secolul al II-lea. Dar, întrucât s'au ivit neclaritati si neîntelegeri în ceea ce priveste taina unitatii persoanelor Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxa, fie pe calea Sinoadelor ecumenice, fie pe cea a Sinoadelor locale, s'a pronuntat cu autoritate în ceea ce priveste dogma deofiintiimii si egalitatii celor trei persoane în Dumnezeul cel unic.
Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325, afirma ca Fiul este "homoussios" (de o fiinta) cu Tatal, recunoscându-se ca este "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, de o fiinta cu Tatal, prin care toate s'au facut". Dumnezeu are o singura fiinta (oussia) si exista ca treime de persoane, fiecare având proprietati unice.
Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381 reia doctrina stabilita la Niceea - întarita de teologia trinitara a Parintilor Capadocieni - si adauga articole referitoare la îndumnezeirea Sfântului Duh : "Domnul, de viata facatorul, care de la Tatal purcede, cel ce împreuna cu Tatal si cu Fiul este închinat si marit, care a grait prin prooroci".
Afirmând ca Dumnezeu exista în trei persoane, Sfintii Parinti si teologii nu spun ca exista trei Dumnezei. Treimea nu înseamna triteism, adica trei firi dumnezeiesti distincte, ci trei persoane sau ipostasuri consubstantiale. Dumnezeu este unul în fiinta, iar fiinta Sa nu este împartita, ci se afla întreaga în fiecare din cele trei persoane divine : Tatal, Fiul si Sfântul Duh.
Cele trei persoane divine sunt de o fiinta, egale si vesnice. Tatal este Dumnezeu adevarat, Fiul Dumnezeu adevarat si Sfântul Duh este Dumnezeu adevarat, dar - având aceeasi fiinta - formeaza un singur si unic Dumnezeu.
Cele trei persoane divine au si calitati proprii. Astfel, Tatal este izvorul dumnezeirii, nenascut si necauzat, principiul consubstantialitatii si initiatorul necauzat al lucrarii. Cu alte cuvinte, Tatal se deosebeste de celelalte doua persoane ale Sfintei Treimi, prin faptul ca naste din veci pe Fiul si purcede din veci pe Sfântul Duh. Fiul are existenta de la Tatal prin "nasterea din vesnicie", iar prin Duhul în trupul omenesc si se manifesta în lume, deci calitatea Sa principala este ca s'a nascut din veci din Tatal. Duhul Sfânt îsi primeste existenta de la Tatal prin "purcedere", dar este trimis si se manifesta în lume prin Fiul.
În acelasi timp, cele trei persoane divine sunt unite si se întrepatrund reciproc, în chip neamestecat, prin fiinta cea una. Acest adevar ni l-a descoperit Dumnezeu însusi, care nu poate fi amestecat cu nimic din ceea ce a creat.
Încercând sa explice misterul Sfintei Treimi, multi scriitori bisericesti au folosit asemanari cu lumea înconjuratoare, de exemplu, lumina, caldura si materia lumânarii sau pamântul, apa si focul din caramida, asa cum a facut - la Sinodul I ecumenic de la Niceea - Sfântul Spiridon al Trinitudinei pentru a înfrânge cerbicia lui Arie.
Mintea noastra limitata nu s'a putut ridica pâna la întelegerea deplina a Dumnezeului unic în cele trei persoane, pâna când Acesta nu s'a descoperit în persoana Fiului Sau, a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Învatatura despre Sfânta Treime ne-o însusim prin credinta, taina descoperita de Iisus Hristos când spune : "Trei sunt cei care marturisesc în ceruri, Tatal, Fiul si Sfântul Duh, si acestia trei una sunt" (I Ioan 5, 7).
Sfintii Parinti ai Bisericii crestine precizeaza ca cele trei persoane ale Sfintei Treimi lucreaza unanim, dar fiecare dupa modul sau. De exemplu, Sfântul Chiril al Alexandriei spune ca orice dar vine de sus, "de la" Tatal, "prin" Fiul, "în" Duhul Sfânt.
Creatia, mântuirea si sfintirea sunt opera comuna a Sfintei Treimi, dar ea a fost împartita între cele trei persoane divine. Astfel creatia este atribuita Tatalui, rascumpararea Fiului si sfintirea Sfântului Duh. În actul creatiei, Tatal este izvorul, Fiul limita si Duhul devenirea. Dupa Sfântul Vasile cel Mare exista "o singura sursa a tot ce exista - Tatal - care creaza prin Fiul, în Sfântul Duh".
Învatatura despre Sfânta Treime are o însemnatate deosebita pentru viata spirituala a credinciosilor, caci, precum persoanele Sfintei Treimi exista într'una, într'o unitate fiintiala, tot asa crestinii formeaza o comuniune spirituala de credinta, nadejde si iubire în Dumnezeu.
Biserica este, deci, o unitate de fiinta si o comuniune de viata dupa chipul Sfintei Treimi (Ioan 17).
|
Preot Dr. Cezar Vasiliu /Montreal 5/29/2016 |
Contact: |
|
|
