Românii de pretutindeni sau românii de peste hotare?
Primind invitaţia de la un prieten, am aflat cu această ocazie, că în fiecare an , în ultima duminică din luna mai, se sărbătoreşte Ziua Românilor de Pretutindeni.
În cadrul acţiunilor , marcând acest eveniment, sâmbătă, 28 mai 2016, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I" din Bucuretti, a avut loc conferinta „Excelenta românească peste hotare", organizată de Institutul Cultural Român, Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi" si Departamentul Politici pentru Relatia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Conferinţa a pus în discutie tema identitătii nationale în străinătate si a rolului formativ al educatiei românesti, impulsionarea tinerei generatii prin modele de succes.
Conform DEX.2009, pretutindeni însemnă “peste tot, în toate părtile, în tot locul”. Deci sărbătoarea se referă ( sau ar trebui să se refere) la românii de peste tot, din toate părţile, din tot locul, adică dinlăuntru hotarelor şi dinafara acestora. Deci, o adevărată sărbătoare naţională. Dar lucrurile nu sunt ce par a fi…
Dl deputat Aurelian Mihai se adresează românilor de pretutindeni astfel:” Având în vedere proximitatea sărbătorii Zilei Românilor de Pretutindeni, care are loc în ultima duminică din luna mai a fiecărui an, urez tuturor celor care vă aflaţi în afara frontierelor României, cele mai frumoase gânduri, multă sănătate şi realizarea proiectelor dvs. oriunde aţi ales să trăiţi sau unde paşii v-au ghidat în viaţă. (…)Rămân la părerea că sunteţi cei mai curajoşi dintre români,..”. ( vezi: http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=15586 )
Deşi românii sunt pretutindeni, peste tot, în toate părţile, în tot locul de pe glob, urările d-lui deputat merg numai către cei aflaţi în afara frontierelor României, care sunt “ cei mai curajoşi dintre români”! Restul nu sunt.
Prezentă la conferinţă, d-na Sandra Pralong, consilier prezidenţial la Departamentul pentru Relația cu Românii din afara Granițelor, în scurta alocuţiune, a ţinut să precizeze că româniii lucrează nu numai cu intelectul ci şi cu braţele şi, prin urmare, excelenţa există şi la cei care lucrează în construcţii sau la cei care culeg căpşuni în Spania! Raza de acţiune a entuziasmului domniei sale pentru excelenţă a fost prea lungă, nimerind în zone despre care, probabil, instituţia prezidenţială nu are rapoarte şi, prin urmare, nu se poate considera informată. Presa abundă în informaţii despre condiţiile ( de loc de invidiat) în care lucrează culegătorii de căpşuni în Spania, culegătorii de legume în Italia…
Românii, mai tineri sau mai bătrâni, plecaţi peste hotare, fie că lucrează cu intelectul, fie cu braţele, fie cu sufletul, nu s-au dus pentru excelenţă şi ca să fie cei mai curajoşi români, ci s-au dus pentru studii, de nevoie, de curiozitate, cu o misiune… Aşa cum bine subliniau excelenţele prezente la conferinţă (dr. Gențiana Dănilă, matematician, Université Paris Diderot, dr. Ioana Popescu, INSEAD -Institut Européen d'Administration des Affaires – Știința deciziilor, Corneliu Mihăilă, inginer aeronautic şi pastor penticostal - compania Boeing, dr. Iosif Bena, fizician și preot ortodox, Institutul de Fizică Teoretică CEA, Saclay, dr. Cristina Ghenoiu, Biotehnologie - Cowen and Company, New York, dr. Andrei Constantinescu, fizician, Centre Naţionale de la Recherche Scientifique, Paris), drumurile profesionale sunt sinusoidale, cu urcuşuri şi coborâşuri.
Unii rătăcesc prin coborâşuri, obosesc cu timpul şi rămân în talveguri, alţii ajung şi sus. Cât timp se menţin acolo sunt excelenţe.
Excelenţa este redusă la componenta profesională, omiţându-se latura familială, sufletească, relaţională, spirituală, duhovnicească. Un model de urmat este o excelenţă care nu se defineşte numai prin succesul profesional. Excelenţa şi curajul trebuie căutate nu numai în profesie, titluri, diplome, distincţii, bani., medalii…
Românii pot fi ( şi sunt) excelenţi şi cei mai curajoşi, în tot ceea ce este omeneşte bun şi frumos, pretutindeni, şi în afara graniţelor şi în interiorul graniţelor.
Într-o lume din ce în ce mai autonomă sau, mai explicit, mai antroponomă , în care omul este măsura tuturor lucrurilor, românii de pretutindeni mai cultivă o filozofie teonomă , de viaţă şi de viziune asupra lumii. Dumnezeu, respectiv Hristos este măsura tuturor lucrurilor şi viaţa personală şi colectivă este normată prin raportare la Dumnezeu. Teonomia noastră este în esenţă şi majoritar creştin-ortodoxă, concrescută cu identitatea naţională. Nu pierderea limbii ( care se poate recupera) înseamnă pierderea identităţii naţionale, ci pierderea teonomiei specifice, chiar dacă vorbim, ne îmbrăcăm şi mâncăm româneşte. Păstrarea şi promovarea acestei teonomii este o treabă de excelenţă şi de mare curaj, şi-n mediile academice şi la cules de căpşuni şi nu numai.
Deoarece nu s-au găsit cumpărători şi alţii au declinat oferta gratuită, BOR a acceptat ca donaţie Biserica Sfântului Ninian de pe insula Mull, Arhipelagul Hebridelor/Scoţia (https://manastireamull.com/manastirea/ ) Un tânăr ieromonah român, Serafim, intenţionează să reînvie tradiţia teonomă creştin-ortodoxă a monahilor celţi ( slujbele în limba engleză). Este un act de mare curaj, chiar nebun, dar Dumnezeu iubeşte această nebunie. Cine ştie? Poate, la viitoarea Zi a Românilor de Pretutindeni se va vorbi şi de această excelenţă. Doamne-ajută!
|
Nicuşor Gliga 5/29/2016 |
Contact: |
|
|
