Psalmi
PSALM NEPRETIOS, AL PIETREI
Că-i lacrima căintei, de perlă-ades se spune.
Prin focul de catarsis, tot ce e lut distilă!
E semnul ce ia forma neîntelesei rune,
Dar semipretioasa e-o piatră mai subtilă.
Opalul, calcedonul, onix, heliotropul…
Din alfabet – doar semnul hieraticului verde!
Otrăvii nu-i bei oala, ci-o ispitesti cu stropul,
Dând setei saramură, asemeni mării, cer de
Stihie-a răzbunării! Dar cine se răzbună?
În gemă-aceeasi umbră, ce-o-mbracă vara nucul!
Nu-i de ajuns haraciul din sânge stors pe strună?
Supus, ti-a-ntins grumazul, cersind nebun papucul!
O semipretioasă, smaraldului nu-i vatră;
Ca tine va rămâne, chiar strălucind, tot piatră!
SUGUBĂT, OLEACĂ, PSALM
”Brătări, cercei si brose, te-au înăltat ca zidul,
Ostiri avusi turcoaze, iar din colan, turchinul.
Mai groaznic decât moartea, te-nfricosează ridul,
Nemilostivul, zbirul, ce-i bea trufiei vinul”.
Amantii de-altădată sunt cei ce nu mai sti-o,
Respectu-i venerabil în lumea ei selectă!
Se rusinează jazzul, că-i timp de ”sole mio”;
Ac-vremea, când înteapă, chiar fluturu-i insectă.”
Venind tiptil, prin spate, m-a prins ca scos din oală,
Când pentru operetă lucram la textul serii:
”Exagerezi în negru, dar e dementială;
Adaugă si flăcări si cheamă pompierii!
Ti-am spus că iau bilete”, se-alintă strengărita,
”Omoar-o mai degrabă, dă-i brânci în Dâmbovita!”
E-un lucru demn ca să-ti admiti nămolul,
Dar si mai sfânt de-l urci prin crin de apă.
Covor regal dă-i clipei, si nu tolul,
Când focul Lui se-aprinde în năstrapă!
E-acelasi timp si slugă, si pohotnic,
Dar inima-i făcută-n noi să beie
Nu din posirci, dă-i vinul blagorodnic,
Păstrat sub cheie-ascunsă-n altă cheie
Pierdută-n mine, la-nceputul lumii…
Satan si Tu mi-o vreti demult pe masă!
E chipul Tău în zvârcolitul spumii,
Bătând la usă când nu sunt acasă?
Eu, Cirineanul, o să-ti spună nucii,
Mă-ntorn acasă după dusul crucii…
GRAUR, PSALM
Cu mine tot mereu mă iau la sfadă,
Ca lemnul sâsâind ce-l toci c-un cleste.
De-am dat stihiei setea mea nomadă,
De ce c-un hoit bătrân mă pedepseste?
Port altuia tăgârta-i de ciolane,
Sisif – nu piatra, ci străinu-i sine!
E-un joc de etichete pe borcane,
Eu-s fără eu si mine fără mine.
Tatoo-ul scris pe timp îmi pune bir pe
Ce nu am fost si nici voi fi vreodată.
Complice Te-ai făcut cu-această stirpe
Ce-n trup străin m-a prins si-s tras pe roată?
Răsare Glas pe unde-am fost pârloagă:
– Să luăm aminte, graurul se roagă!
PSALM, SETE, TOARTĂ
Durerea, bucuria, nu-s sufletului coajă,
Când plumb si aur piatra-i amestec săcărâmb?
Sălbatic drum prin lozii, miroase încă-a mlajă,
Când îmi aprind chibritul din steaua de carâmb.
Înnaripată jertfă pe-altar mă cere via.
Voi n-ati văzut cum rouă cârcelul ei de-april?!
Nepăsătorii visini, furând copilăria,
Întind pe-un nor, la soare, cămasa-i de copil.
Ce strâmt mă simt în mine, când ochiul mi-ai dat Evă
Să-Ti teasă necuprinsul, durutul dor din verde,
Interior, copacii mă ispitesc prin sevă,
Dar drumul clorofilei, pe sub Tabor se pierde…
Voiam să beau din moarte, oglindul ce Ti-l poartă,
Dar inimii nu pus-ai, de-a stânga vremii, toartă.
PSALM NEPSALM Ŕ LA BAUDELAIRE
Si azi mă doare fluierul aztec,
Ce n-a ajuns condorul să-l întoarne!
O vorbă-a fost, fără de punte: plec!
Din sapte găuri sfâsia din carne,
Cât poate-apusul suporta pe os
Din ruga răsucitului de lozii.
Ca la Baudelaire – acelasi albatros,
Ce jertfă zării îl aduc matrozii.
Se cântă malaguena-n liliac…
Te-ntorci, nepretioaso, spor cu-n joker,
Duhnind a sase stele de cognac…
Au cum te simti în mâna lui, la poker?
El condor pasa… N-are variantă,
Cum tu nu stii cui fi-vei iar amantă!
PSALMUL LICURICIULUI
La muntii-nalti si râpa-i pe măsură,
Vârf pentru soimi, dar bahna-i pentru broaste,
Rărunchiul pietrei-i aur scos din zgură,
Doar bând din nefiintă-o stea se naste.
Greseala i-e virtutii ca amnarul,
Din inimă zdrobită si din cea făr’
Nădejde, din loviri, nu-n plâns e-amarul,
Că-i sâmbur clipa ce-a-ncoltit luceafăr.
Ne-ngăduitul florii îl vrea gerul,
Si soarele, la fel, în gelozie…
Pe smârcul meu de Ti se pierde cerul,
Plătesc în lotusi lacrima târzie.
De noptii-s cât un licurici fosforic,
Aripa mi s-adapă din taboric.
PSALMUL PENTRU SĂVÂRSIRE
Chiar de-s testoasă-n os decapotabil,
Nici nu gândesc să am în străni codosii.
Cum poti iubi fără-un simun contabil?
Nu vezi? Apusu-si bea salcâmii rosii,
Că drumu-i lung pe unde merge norul,
Din somnul noptii vis îsi iau păunii,
Că-n multe feluri pana-si zice zborul.
Faci custi din corzi, dar si poiană strunii.
N-am fiert în rânză pizma, nici cu plita
Cârtiri că-argilei nu i-am fost zelotul.
De moară să vorbească numai sita,
Iubirii bucla n-o slutească drotul.
Când psalm final va-nchide caravana,
Dati nunului să guste, ca în Cana!
|
Dumitru Ichim 5/23/2016 |
Contact: |
|
|
