Sfinţii īmpăraţi Constantin cu maica sa, Elena
SF. IMPARATI CONSTANTIN SI MAICA SA ELENA
Publicat de Lumina Faptelor Bune la 13:00
Sfinţii īmpăraţi şi "īntocmai cu Apostolii" Constantin cu maica sa, Elena, erau de neam roman. Tatăl său, īmpăratul Constantin Clor īmpărăţea peste Galia şi Insulele britanice. După moartea sa a lăsat urmaş la domnie pe fiul său, fericitul Constantin, ajutat de credincioasa lui maică, Sfīnta Elena.
Auzind el că Maxenţie, care īmpărăţea īn Roma, face multe nelegiuiri poporului, chinuind pe creştini şi dărīmīnd sfintele biserici, s-a pornit cu război īmpotriva lui. Deşi avea mai puţini ostaşi ca Maxenţie, el īşi punea nădejdea īn ajutorul adevăratului Dumnezeu, Căruia adesea se ruga, cu toate că nu era īncă botezat. Şi iată că īn amiaza mare, i se arătă o cruce mare pe cer, cu stele īnchipuită, iar dedesubt aceste cuvinte scrise: "Cu acest semn vei birui".
Apoi a poruncit ostaşilor să se īnsemneze cu semnul Sfintei Cruci pe haine, pe coifuri şi pe armele lor şi aşa au pornit la luptă. Deci, cu ajutorul crucii lui Hristos, Sfīntul Constantin a biruit pe Maxenţie, īnecīndu-l īn apa Tibrului, līngă Roma, iar el a fost primit cu mare bucurie īn cetate şi īncoronat ca īmpărat al īntregului Imperiu roman de Apus, īn anul mīntuirii 313.
Ca semn de mulţumire lui Dumnezeu, marele Constantin a dat un act īmpărătesc īn acelaşi an, după sfatul maicii sale, cunoscut pīnă astăzi sub numele de "Edictul de la Milan", prin care s-a dat desăvīrşită libertate tuturor creştinilor, lăsīnd astfel pe fiecare să creadă cum voieşte.
Īnsă domnea īn răsărit un īmpărat tiran, anume Liciniu, care deşi era cumnat cu marele Constantin, dar nevrīnd să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, chinuia cumplit pe creştini şi ameninţa să ocupe Roma. Īmpăratul Constantin a īncercat de două ori să-l biruiască prin război, dar n-a putut şi era īn mare mīhnire. Rugīndu-se mult lui Dumnezeu şi īnsemnīndu-se cu semnul crucii, toţi ostaşii au pornit din nou la război īmpotriva lui Liciniu şi l-au biruit. Ultimul război l-a avut īmpăratul Constantin īmpotriva sciţilor, aproape de Dunăre, pe care de asemenea i-a biruit cu ajutorul Sfintei Cruci.
Deci, dorind īmpăratul să-şi mute capitala īn partea de răsărit a imperiului, şi-a ales cetatea Vizantia, zidită de un grec, numit Vizas. Pe aceasta alegīnd-o Sfīntul Constantin, a numit-o cu numele său, Constantinopol, şi s-a aşezat aici cu fericita sa mamă, Elena, īn anul 324. Iar ca semn de mulţumire lui Dumnezeu, a īnălţat īn mijlocul cetăţii un stīlp īnalt, avīnd deasupra Sfīnta Cruce.
Tot īn timpul acesta a primit şi botezul, īn oraşul Nicomidia, de la episcopul Evsevie, cīnd a dat poruncă să se boteze şi ostaşii săi, dimpreună cu senatorii palatului, īncīt o nespusă bucurie cuprinsese toată lumea. A mai dat poruncă să se īnalţe īn curtea palatului său o măreaţă biserică, īn numele Mīntuitorului nostru Iisus Hristos, iar bisericile care au fost dărīmate de păgīni a poruncit să se zidească din nou, dīndu-le tuturor bani şi ajutor din destul. De la acest sfīnt īmpărat a rămas tradiţia ca domnii creştini din toată lumea să zidească biserici şi mīnăstiri şi să le īnzestreze cu danii şi cu toate cele necesare.
Īn vremea aceea, īnsă, Biserica lui Hristos era sfīşiată de īnvăţătura cea rea a ereticului Arie, care spunea că Iisus Hristos este o creatură superioară, iar nu Creator şi deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfīnt. Deci, Sfīntul Constantin īndemnat de mama sa Elena şi de mulţi episcopi dreptcredincioşi, a hotărīt să adune primul Sinod Ecumenic de la Niceea, īn anul 325, pentru a hotărī adevărata credinţă şi a condamna pe ereticul Arie şi īnvăţătura sa.
S-au adunat acolo 318 Sfinţi Părinţi din toate marginile Imperiului de Răsărit şi de Apus, īn frunte cu Sfīntul Constantin, care era considerat episcop cu treburile de afară. Vor rămīne nemuritoare minunile şi cuvintele pline de īnvăţături dogmatice ale marilor ierarhi şi sfinţi Nicolae, Spiridon şi Atanasie de Alexandria, care au luat parte la acest Sinod. Atunci a fost blestemată īnvăţă-tura lui Arie, iar pe el l-au dat anatema. La acest Sfīnt Sinod s-au compus primele şapte articole ale Simbolului Credinţei şi mai multe canoane bisericeşti.
Īn anul următor, Sfīnta Elena, dorind foarte mult să afle lemnul Sfintei Cruci şi să se īnchine pe Golgota şi la Mormīntul Domnului, a plecat cu mulţi ostaşi la Ierusalim. Aici s-a rugat mult lui Dumnezeu şi, īmpreună cu Sfīntul Macarie, episcopul Sfintei Cetăţi, după multe osteneli a aflat Crucea Domnului, iar pe locul Căpăţīnii a īnălţat o biserică preafrumoasă, care, cu unele modi-ficări, dăinuieşte pīnă astăzi.
Deci, luīnd o parte din lemnul Sfintei Cruci, fericita Elena s-a īntors īnapoi la Constantinopol, iar de aici la Roma, unde a trecut la Domnul, īn vīrstă de 80 de ani.
Marele īmpărat Constantin a īmpărăţit 42 de ani, pīnă īn anul 337, cīnd trece la veşnicele lăcaşuri şi este īnmormīntat īn Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, zidită de el, lăsīnd Imperiul roman īn stăpīnirea celor trei fii ai săi. Biserica noastră īi prăznuieşte pe amīndoi cu mare cinste la 21 mai, socotindu-i "īntocmai cu Apostolii" lui Hristos. El este al 32-lea īmpărat roman de la August.
Rugaciunea intai catre Sfintii Imparati Constantin si Elena
Sfintilor Imparati Constantin si Elena, dupa Dumnezeu si Maica Domnului, voi sinteti nadejdea noastra si folositorii nostri; voi ne sinteti noua bucurie in vremea necazului, voi ne ocrotiti in nevoi si ne ajutati. Voi sfintelor manastiri si biserici le sinteti pazitori; pentru aceasta cadem inaintea voastra cu lacrimi, rugindu-va sa nu incetati a ne ajuta noua neputinciosilor, ci mijlociti la Dumnezeu si la preacurata Lui Maica si pururea Fecioara Maria, ca si pe noi sa ne pazeasca fara prihana si pe toti sa ne intareasca in credinta, pina la sfirsitul vietii, spre mintuirea sufletelor noastre. Amin.
Rugaciunea a doua catre Sfintii Imparati Constantin si Elena
Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cei ce sinteti mai cinstiti decit toti imparatii, alesii lui Dumnezeu, cazind inaintea voastra cu lacrimi va rugam: Dati-ne mingiiere si noua celor ce sintem in necazuri; voi sinteti mijlocitori Sfintei Treimi si puteti sa ne ajutati noua. Auziti-ne si pe noi acum, alungati de la noi necazurile si nevoile ce vin asupra noastra in aceasta vremelnica viata si vindecati neputintele noastre, tamaduiti bolile noastre, potoliti rautatea noastra, izgoniti pe vrajmasii nostri vazuti si nevazuti. Dati-ne noua ca in pace si in liniste sa traim; ajutati-ne noua cu sfintele voastre rugaciuni. Pentru mintuirea sufletelor noastre faceti mila cu noi acum, cind cu frica si cu umilinta zicem catre voi asa: Bucurati-va, parintii crestinilor. Amin.
|
Sabin Popescu 5/20/2016 |
Contact: |
|
|
