Reflectii canadiene : Partidul noilor democraţi devine tot mai radical
Un eveniment politic semnificativ petrecut recent în arena politică Canadiană este eliminarea lui Thomas Mulcair de la conducerea partidului noilor democraţi. Diviziunea din partid nu părea să fie atât de adâncă ininte de alegerile din 2015 dar, în cele din urmă, radicalii de stânga din partid s-au impus. Eşecul la recentele alegeri l-a costat pe Mulcair şefia partidului. Un nou val radical se ridică în partid susţinut de acivistii ecologici anticapitalişti fervenţi Avi Lewis şi soţia sa Naomi Klein; aceştia propun un “Manifesto” împotriva a tot ceea ce înseamnă industrie petrolieră şi resurse.
În mod ironic, considerat de propriul partid prea la dreapta şi de adversari prea la stânga, Mulcair este sacrificat pe altarul eşecului electoral ca principal vinovat. Absurdidatea ideologică este aceea că el nu a pierdut alegerile datorită centrismului, dimpotrivă. Lovitura de graţie i-a venit chir din propria provincie, Quebec, unde el slujise în guvernul provincial încă din 2003. Puternic naţionalist, votantul tradiţional din provincia florii de crin nu a primit cu simpatie poziţia lui extrem de favorabilă în chestiunea niqabului. Imediat după luarea de poziţie în favoarea acestuia, el a pierdut definitiv Quebecul ai apoi treptat întreg avansul electoral, semnificativ la acea vreme. Astfel, pe altarul unde electoratul naţionalist l-a sacrificat pe Mulcair s-a produs botezul politic al noului prim ministru.
Mulcair a fost dat jos din poziţia sa cu peste 52% din voturile convenţiei naţionale din aprilie de la Edmonton. Este o noutate pentru un partid federal să îşi decapiteze liderul cu aşa un entuziasm nestăvilit. Mulcair a sperat să revină politic în ultimele luni, fapt pentru care nu a deminsionat după alegeri, însă soarta lui politică a fost pecetluită de facţiunea radicală a partidului care pare să fi câştigat teren smnificativ.
În 2006, fostul lider Jack Layton i-a cerut lui Mulcair să extindă puterea politică a noilor democraţi. Efortul lui Mulcair a dat roade şi acest lucru a fost evident la alegerile care au urmat. Partidul a acaparat peste un million de simpatizanţi în Quebec şi un procent semnificativ în locuri parlamentare. Recent însă, partidul a fost puternic divizat între cei care continuă să îl acuze pe Mulcair de eşecul din 2015 şi cei care îl susţin în continuare. Cu eleganţă politică, Mulcair a reafirmat că îşi asumă vinovăţia pentru pierderea alegerilor şi a ieşit din fruntea partidului ca preşedinte formal, dar a acceptat să ţină locul interimar până la alegerea viitorului lider în viitorii doi ani. “Înţeleg să sunteţi dezamăgiţi după alegeri” a comentat el cu amărăciune “dar aveţi grijă ca pe viitorul lider să îl sprijiniţi în totalitate”. Este un semnal clar: dacă noii democraţi nu renunţă la disensuni, succesul politic rămâne discutabil.
În timp ce suporterii săi loiali au plecat de la convenţie cu lacrimi în ochi, adversarii politici au reiterat ideea că partidul nu ar avea niciun viitor cu Muclair, prin urmare un nou lider este de dorit. Manifestul radical propus de extremiştii de stânga este considerat, chiar de către noii democraţi, îngrijorător pentru viitorul partidului şi al Canadei. Este remarcabilă poziţia premierului Albertei Noteley – care deşi este cunoscut pentru poziţia sa în favoarea respectului ecologic – le-a cerut noilor democraţi să se gândească la viitorul muncitorilor şi al miilor de oameni din Alberta şi Canada care lucrează în industria petrolieră şi a resurselor şi să respingă “Leap Manifesto”.
|
Luiza Mureşeanu 5/16/2016 |
Contact: |
|
|
