Din psalmii civili despre credinţă şi iubire
Doamnă, iartă-mi greşelile omeneşti, cu voie şi fără voie; patima în care am căzut nu ca să te trag după mine, ci ca să mă ridici; în sufletul multora, Doamnă, plouă cu spargere de nori şi vijelii, la mine plouă cu soare;
Doamnă, tu care m-ai primit de parcă m-ai fi cunoscut din vârful lacrimii, de la mugurii încolţiţi şi de la floarea pe care ai atins-o în timp ce spuneai rugăciunea; tu care vezi fructul şi îl sorbi din priviri înainte de a se fi copt;
Doamnă, doar crângul rămâne înapoia păsării care a înnodat rădăcinile feluritelor anotimpuri; îţi va fi poate străin acest cântec, până ce se va lumina; te privesc, Doamnă, ţie m-am închinat încă de-aseară.
|
Virgil Dumitrescu 5/10/2016 |
Contact: |
|
|
