Mama Eternă
La nasterea nepotului meu Luca Adrian Munteanu
Mama Eternă nu e o femeie,
Ci albul văl trasând în duhuri cute,
Pătruns în seva rănilor tăcute,
Din cuget pur, în căile lactee.
Zeiţa lumii suie-n volburi mute
Şi ne deschide cu fierbinte cheie
Hotar sublim cuprins într-o idee,
Statornic pisc înconjurat de ciute.
Şarpe de foc, arzândă-nsinuare
Prin venele din trup putregăit,
Poartă un prunc, sublimă desfătare,
În iubitoare braţe adormit.
Prin mine-l port şi nu e de vânzare,
Copil etern, suav şi primenit.
8 mai 2016
|
