Iubirea ca o ceaşcă de cafea
Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea, Pe care-o guşti la început din joacă, Iar după ce a început să-ţi placă Ajungi să nu te mai desparţi de ea. Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea, Ce îţi înmoaie buzele-n caimac Şi-ţi dă fiori după fiori de drag, Până vei fi sfârşit licoarea ta. Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea, Sorbită într-o zi-ntr-o gară, Cu cineva-ntâlnit întâia oară, Pe care poate nu îl vei uita. Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea, Pe care-o pregăteşti în fel şi chip, La filtru, pe o plită, la nisip, Aşa cum te inspiră dragostea. Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea, În care-ncerci să vezi în viitor, Când, terminând-o, o întorci uşor Şi-o răsuceşti, ca să citeşti din ea. Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea, Pe care o refuzi decofeinizată, Pentru că ştii ce gust avea odată Şi surogaturi nicidecum n-ai vrea. Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea, Şi-o voi primi cu zâmbet dimineaţa, Atâta cât va fi să-mi fie viaţa, Călăuzindu-mi inima spre ea.
|