Rezonante - Cânt Divin ( II )
Corul bizantin din Toronto s-a tinut de cuvânt, revenind în ziua de Sfântul Gheorghe în fata unei audiente largi, asa cum a promis s-o facă, să sustină încă unul din concertele tematice în functie de perioada liturgică a anului. După primele concerte tinute în preajma Crăciunului, de data aceasta au fost prezentate cântări din Marele Post Pascal. Vorbim de un timp al pocăintei, al mărturisirii, al împărtăsirii si al rugăciunii. Al transformării interioare care ne aduce mai aproape de Dumnezeu.
Spectacolul a început cu un mini concert în care sunetul de toacă, produs la patru ciocănele, ne-a amintit sfintenia si magia locurilor mănăstiresti de acasă. A urmat un răsfăt al simturilor, un concert vocal sincronizat la perfectie. Pentru mine corurile bărbătesti sunt fascinante, iar când vocile interpretează muzică bizantină, îmbinările vocale crează o tesătură complexă, uneori neasteptată, dar care bucură întotdeauna sufletul. Armonizarea impecabilă a vocilor crează efecte sonore de o textură extrem de rafinată si bogată. Am fost surprinsă să observ că si atunci când vocile se individualizează, ele sunt foarte diverse, fiecare au timbre si texturi distinctive. Îmbinările lor după tiparul bizantin, în care este împletit si textul rugăciunii îl face pe credincios să urce trepte duhovnicesti care îl aduc tot mai aproape de Creator.
În finalul concertului clopotele îsi adaugă farmecul peste psaltichie, peste melodiile interpretate vocal. Concertul se încheie asa cum a si început, în sunet de toacă, parcă într-un ritm mai intens si mai sustinut ca la început, ceea ce ridică sala în picioare. Remarc însă cum corul îsi umflă iar piepturile, trăgând aer în plămâni si numai îi aud intonând: ”Cu noi este Dumnezeu, Întelegeti neamuri si vă plecati, Căci cu noi este Dumnezeu!", cu ajutorul celor din sală, ce murmură si ei, la unison.
Un cuvânt la sfârsitul concertului ne aduce aminte că în această seară ni s-au prezentat piese rare de muzichie compuse de compozitori monahali români, la care s-a adăugat forta rugăciunii. Seara devine astfel completă si din punct de vedere duhovnicesc, dar si cultural, mai ales că simturile ne-au fost desfătate. În sală erau prezente si piese de artă plastică. Doamna Emilia Beraru a prezentat o colectie de icoane bizantine pe panouri de lemn, în tempera cu ou si foita de aur, icoane pe sticlă si pe pânză, în acrilic, dar si pictură în acrilic ce imortalizează peisagistica satului românesc si canadian. Doamna Andreea Cojocaru a expus iconografie în tehnica metaloplastiei pe folie de cupru care are un aspect de basorelief, dar si alte obiecte artizanale produse manual, inspirate de folclorul nostru.
În mod secret, eu am sperat să fi avut si un moment recitativ asa cum am avut parte în concertele trecute, pe care l-am apreciat în mod deosebit. Părintele Stefan Morariu a făcut o promisiune, si anume că ne va mai răfăta cu inspiratele sale recitări în concertele ce vor veni, căci Corul bizantin doreste să continue această serie de concerte. Următoarea întâlnire va avea loc probabil în toamnă, între Sfânta Paraschiva si Sfântul Dimitrie. Îl asteptăm cu drag.
Ne bucurăm de serile duhovnicesti si culturale de tinută care ne sunt oferite de către Corul bizantin din Toronto, ce ne aduc aminte semnificatia sărbătorilor religioase. Ba mai mult, care ne învată nu numai cum să ne apropiem de Divinitate, dar si că ea ne este aproape: "Cu noi este Dumnezeu".
Credinciosul pleacă astfel reconfortat dar si sprijinit în credintă, chiar dacă venise sau se simtise singur înainte. Prin intermediul muzicii bizantine, în timpul concertului făcuse un pas în directia Dumnezeirii. Astfel, se simte reînviat si reîmprospătat, sincronizat cu ritmurile universului si ale naturii ce renaste în primăvară.
|
Milena Munteanu 4/27/2016 |
Contact: |
|
|
