Prima slujbă de Înviere săvârsită în noul lăcas a comunitătii românestii din Philadelphia
‘’…CĂCI RUPTI SUNT CA DIN TARE STÂNCĂ,
ROMÂNII ORISIUNDE CRESC…’’ “Pui de lei” - Ioan Nenitescu
În traducere liberă, Philadelphia înseamnă “iubire frătească”. Nu întâmplător, în anul 1682, William Penn, fondatorul Pennsylvaniei a dat acest nume capitalei noului stat. Aici a functionat si este încă în vigoare cea mai veche Constitutie a unui stat American, concepută de Penn si considerată si astăzi cea mai democratică. Constitutia statului Pennsylvania a fost prima care a garantat libertatea de constiintă, dând astfel posibilitatea tuturor credintelor si religiilor să se exprime liber, cu conditia să respecte legile.
În timp, Philadelphia si-a definit si consolidat reputatia de oras modern si vizionar. Aici, Părintii Natiunii americane au semnat Declaratia de Independentă în anul 1776 si au adoptat Constitutia Statelor Unite în anul 1787. Tot aici se află Clopotul Libertătii, unul dintre marile simboluri ale Americii.
Pennsylvania si, implicit orasul Philadelphia dovedind în timp deschidere către modernism si diversitate, au fost gazdele primitoare ale cohortelor de imigranti veniti să-si făurească o viată mai bună într-un oras tolerant din punct de vedere religios, dar atent cu propriile sale evolutii si destine.
Cum pare aproape firesc, românii transilvăneni obiditi de regimul habsburgic s-au lăsat si ei ademeniti de povestile despre orasul căruia nu-i pasă la ce Dumnezeu te închini dacă o faci cu decentă si cu respect pentru cei din jur. Dornici de o viată mai bună si determinati de dorinta de a scăpa de exploatarea de acasă, au umplut vapoarele si au debarcat pe Tărâmul Făgăduintei. Cu mic cu mare, cu boccele si cu meserii practice de care statul Pennsylvania avea mare nevoie.
Si uite asa, azi, mâine, în peste 100 de ani, in Pennsylvania si-a creat si definit structural o comunitate românească omogenă, coerentă, harnică si, mai presus de toate credincioasă. Pentru că, trebuie să o spunem, românii transilvăneni nu si-au lasat acasă decât lucrurile materiale; spiritul crestin-ortodox a călătorit cu ei si i-a sustinut prin rugăciuni, si peste Ocean.
La început si-au spus rugăciunile în câte una din casele comunitătii, prin rotatie, apoi si-au dorit o biserică a lor. Fii si neptii celor care au rostit rugăciunile străbune în limba româna pastrând parfumul transilvan în credinta lor le-au îndeplinit dorinta.
Pr. Nicolai Buga povesteste: “Pentru comunitatea românilor din Philadelphia, ziua de Duminică, 1 Noiembrie 2015, va rămâne înscrisă printre cele mai importante din istoria ei centenară: a fost ziua în care credinciosii Bisericii Sfanta Treime – Biserica din Brown Street, cum îi spun românii – au avut bucuria de a-si vedea visul împlinit: după nouă ani, cât a durat efortul de a o restaura, biserica lor a fost sfintită si s-a celebrat totodată împlinirea a 200 de ani de la punerea pietrei de temelie a sfântului lăcas.
Cladirea în care se află astăzi Biserica Ortodoxa Sfanta Treime “a fost construită între 1815 si 1816, pentru comunitatea credinciosilor episcopalieni (anglicani) din Northern Liberties. Ea a fost proiectată de un tânăr care avea să devină foarte curând unu din marii arhitecti americani: William Strikland (1788 – 1854)”.
“Pe la inceputul veacului al XX-lea, în Philadelphia au sosit multi imigranti români din Ardeal si Banat. Sătui de “binefacerile” Imperiului Habsburgic, sub care se aflau atunci provinciile lor (Transilvania înca din 1699, iar Banatul din 1716), multi români au luat calea bejaniei ajungând în America. Printr-o uimitoare “coincidentă”,cei mai multi dintre bănătenii si ardelenii sositi în Philadelphia s-au asezat în jurul acestei biserici (Biserica Ortodoxa Sfanta Treime) care avea sa joace un rol fundamental în istoria comunitatii. În 1906, ei infiintează Societatea “Bănătiana”, al cărei sediu se află pe strada Brown, peste drum de biserică. În 1913, în duminica Rusaliilor, la îndemnul parintelui misionar Moise Balea, ei se hotărau să întemeieze o parohie ortodoxă română, pe care curând după aceea aveau să o si înregistreze oficial.
Întrucât comunitatea românească nu avea atunci putinta să achizitioneze o biserică, românii au dat curs invitatiei pastorului episcopalian din acea vreme al bisericii “Sf. Ioan Evanghelistul” să folosească spatiile bisericii sale. Apoi, prin grija lui Dumnezeu, în 1929, în schimbul unei sume modice, ei aveau sa dobândească dreptul de folosintă nelimitată a bisericii si a cladirilor aferente, iar în 1972, să devină stăpânii de jure ai unei proprietăti pe care o detineau de facto de aproape o jumatate de secol. În actul de vânzare-cumpărare întocmit, se arăta că au plătit pentru aceasta un dolar”.
Crediciosii romani din Philadelphia aveau acum o biserică dar cladirea era într-o stare avansată de degradare. Numai abnegatia preotilor si contributiile materiale, precum si ajutorul în fortă de muncă si consulting au transformat clădirea veche de peste un secol în mândretea de astăzi la care vin să se închine românii-americani din Philadelphia. Reconstructia si reâmpodobirea lăcasului a fost o imensă provocare la care au raspuns deopotriva sponsori, voluntary, meseriasi si artisti plastici.
Îl cităm pe Pr. Nicolai Buga: “Cincizeci de ani mai târziu, pe 1 noiembrie 2015, într-o duminică caldă de toamnă, românii s-au întâlnit iarăsi în jurul bisericii din Brown: de data aceasta pentru a se bucura din nou împreună. Într-o ambiantă de mare sărbătoare, sporită de vremea mai degrabă primăvăratică, Înaltpreasfintia Sa, Arhiepiscopul Nicolae Condrea, al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi si Preasfintia Sa, Episcopul vicar Ioan Casian de Vicina, însotiti de un sobor de preoti si diaconi, au oficiat slujba de târnosire a bisericii parohiei românesti cu hramurile Sfânta Treime si Sfintii Marturisitori Ardeleni.”
“Lucrul cel mai important” – spune Pr. Nicolai Buga – “este că toti ctitorii, sprijinitorii, ostenitorii si binefăcătorii au făcut această jertfă (renovarea bisericii – n.a.) cu dragoste, din toata inima. Toti au ajutat biserica având convingerea că, prin aceasta, îndeplinesc o îtreită datorie sacră; fată de Dumnezeu, căci biserica este “casa Domnului”, fată de semeni si fată de propriul suflet. Ei au înteles că, sprijinind biserica, investesc în bunăstarea spirituală a fiilor, nepotilor si stranepotilor lor, care vor avea nevoie de biserică: aici îsi vor gasi ei alinare in momentele grele din viată si binecuvantare în cele fericite.
Câteva fragmente din această pledoarie pentru credintă au fost citate din articolul semnat de Pr. Nicolai Buga în revista “CREDINTA”, numărul din Octombrie – Decembrie 2015, editată sub oblăduirea Arhidiacezei Ortodoxe Romane din America.
Îi multumim cu toată caldura si îi urăm “Paste Fericit!” sfintiei sale si comunitătii românesti din Philadelphia, la prima slujbă de Înviere săvârsită în noul lăcas.
A consemnat, pt Observatorul
Marian Tudor
Nota Observator :
Articolul face parte din ciclul " ROMANIA DE DINCOLO DE VORBE ".
|
Marian Tudor 4/26/2016 |
Contact: |
|
|
