Gânduri despre volumul "Vitralii pe un interior scorojit" de Teodor Dume
Acum câtiva ani, când poetul Teodor Dume, unul dintre autorii cu care m-am întâlnit numai în spatiul virtual- m-a întrebat dacă i-as putea selecta poemele pentru un viitor volum intitulat "Moartea, un fluture alb" (Ed. Pim 2013), mi s-a părut interesant faptul că titlul fusese stabilit înainte de redactarea cărtii. Colaborarea la acel volum a fost, pentru mine, recitirea -sau mai bine zis retrăirea poemelor pe care le citisem deja pe diverse site-uri. Cred că si la volumul "Vitralii pe un interior scorojit" (Ed. Pim 2016), titlul fusese stabilit înainte de a se fi născut cartea, ceea ce dovedeste gândirea de ansamblu a poetului atunci când planifică editarea unei cărti.
Am primit volumul de fatǎ prin postă - drumul din România până în Canada e lung, a durat un timp care mi s-a părut o eternitate- si imediat m-am cufundat în lectura lui. Mi se spusese că e o carte de "aforisme", dar, după lectură, mi s-a părut că a fost bine ca în titlul de pe coperta volumului să nu figureze cuvântul "aforisme". În schimb, în interiorul cărtii, pe prima pagină, figurează între paranteze subtitlul "aforisme, citate, gânduri-sentimente"
Am citit cele peste 400 de "minipoeme" -as spune- cu aceeasi intensitate cu care, acum câtiva ani, "trăind" poemele lui Teodor Dume, le grupasem, pentru volumul "Moartea, un fluture alb" în trei părti: "...dinspre părinti", "prin Dumnezeu..." "spre mine..." . Am recunoscut vâna autorului dar si, într-un fel, maturizarea poetică a lui Teodor Dume, cea în care poetul ajunge la "esentă", eliminând orice cuvânt în plus. Rezultatul acestei filtrǎri sunt ceea ce eu as fi numit "aforisme poetice", de altfel unice în felul lor.
Iată unul din aceste aforisme: "iubirea, două respiratii între care /se joacă un copil" (pg. 4). Cum cunosteam bine poeziile din volumul "Moartea, un fluturea alb", lectura m-a dus cu gândul la poezia "între două respiratii" (partea a doua, "prin Dumnezeu...", pg. 61), al cărei final este "între cele două respiratii/ se joacă în copil". Iată că poetul a adăugat înaintea ultimelor versuri cuvântul "iubire" -legat desigur de credintă- si asa s-a născut un aforism. La fel, prin reducerea unor poeme -deja scrise- la esentă, s-au născut multe din minipoemele cărtii. Apar idei ale poemelor anterioare, gânduri, adevăruri simple, uneori metafore, pe scurt regăsim aceleasi stări din volumul "Moartea, un fluture alb", în care poetul e cu sine, cu amintirea celor plecati si cu Dumnezeu. Asa le-am citit, asa cred că poate fi definit poetul Teodor Dume.
Dacă în primul capitol găsim acest gen de "adevăruri" gândite de un poet, în cel de al doilea, intitulat "micropoeme" găsim câteva versuri în formă de "Haiku" în care sunt peisaje, imagini sugerate în câteva cuvinte, venite, cred, tot din poeziile anterioare: "seară de iarnă-/ zgribulit bunicul /închide poartă" (pg 86), sau "pustietate /iedera invadează /podul casei" (pg.81). Tot aici însă găsim si unele citate : "să nu pretinzi altuia ceea ce tu / nu poti fi" (pg. 98), sau "esti întelept dacă stii să taci si inteligent / dacă stii când să taci" (pg. 113). Sursa citatelor nu este indicată.
Prezentarea grafică este excelentǎ, coperta aleasă de Mioara Bălută, care a făcut si tehnoredactarea cărtii, este sobră si elegantă, iar prefata lui Ionut Caragea întregeste frumusetea si valoarea volumului.
|
Veronica Pavel Lerner 4/23/2016 |
Contact: |
|
|
