Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim sau Duminica Floriilor
Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, petrecându-se a doua zi, după Sabat, in ziua cea dintâi a Săptămânii, Duminica, această duminică este numită în cărtile de slujbă Duminica Stâlpărilor, pentru că Mântuitorul a fost întâmpinat cu stâlpări, ramuri de fenic si alti copaci existenti în Tara Sfântă. Poporul nostru dreptcredincios numeste de obicei această duminică, fiind mentionată încă din vechime si în cărtile de slujbă, Duminica Floriilor sau Floriile. Niciodată în vorbirea obisnuită poporul nostru nu-i zice Duminica Stâlparilor. Potrivit rânduielii liturgice, în această zi sunt aduse la biserică ramuri de salcie care la momentul potrivit sau cuvenit, sunt binecuvântate printr-o rugăciune specială si apoi împărtite credinciosilor, pe care le tin în mână în timpul slujbei si apoi le iau cu ei acasă, de binecuvântarea praznicului si le păstrează, folosindu-le pentru nevoile duhovnicesti ale familiei si gospodăriei lor (Simeon Florea Marian) Smicelele, ramurile de salcie aduse în Duminica Floriilor, sunt în stare de vegetatie înaintată, cu acei "mâtisori" care sunt, din punct de vedere botanic, florile lor deci salcia este înflorită, semn sigur al venirii primăverii, când întreaga fire amortită în timpul iernii începe să revină la viată, să învieze. Deci aducând în Duminica Stâlpărilor ramuri de salcie înflorită, concluzionăm că de aici poporul nostru a dat Duminicii Stâlpărilor denumirea de Duminica Floriilor. Mai este si o alta explicatie, potrivit căreia denumirea de sărbătoarea Floriilor, dată Duminicii Stâlpărilor, Întrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, vine de la o sărbătoare a romanilor, Floralii, adică sărbătoarea închinată florilor sau zeitei florilor, sărbătoare care avea loc, cum era si firesc, la început de primăvară, când începeau să înflorească pomii si iarba câmpului. Îmbisericirea unei asemenea sărbători era un lucru obisnuit în viata strămosilor nostri, care au îmbrătisat crestinismul nu doar în timpul perioadei apostolice, cel mai devreme, dar si cu cea mai mare usurintă de asimilare, ca cei care aveau o credintă aproape monoteistă, adică henoteistă, după cum bine se stie.
Crestinismul nostru a încrestinat "colindele" si mai ales sărbătorile păgâne, închinate soarelui, înglobând această sărbătoare celei a "Soarelui dreptătii", lui Iisus Hristos - Dumnezeu, îndeosebi Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos; această sărbătoare păgână nu era în religia nerevelată altceva decât o, înstrăinare a închinării primilor oameni Făcătorului cerului si al pământului, Celui care a făcut luminători pe tăria cerului în ziua a patra, închinare prin care, ca urmare a păcatului, omul a cinstit făptura în locul Făcătorului si Creatorului ei (Romani 2, 25). Cu toate că florile salciei nu sunt atât de atrăgătoare sau prea parfumate fată de multe altele, totusi poporul nostru, care foloseste ramurile de salcie înflorită în Duminica Stâlpărilor a numit sărbătoarea, Duminica Floriilor sau simplu Floriile, aceasta pentru a exprima bucuria mare a sărbătorii, pe oare o trăieste si mai ales, mesajul teologic - bisericesc al sărbătorii: înnoirea, învierea pe care nu poate să o simbolizeze si s-o exprime în chipul cel mai plenar decât floarea. Firea omului pământului nostru strămosesc, firea florei tării noastre clocoteste în chip tainic si izbucneste în mod vădit de bucuria primăverii, atât a celei a firii nerationale cât si mai ales a firii rationale, a omului, fiul credincios al Bisericii mosilor si strămosilor nostri.
În această zi de Florii numărul mare de credinciosi, si în zilele care urmează, se înnoieste si se umple de nemărginita bucurie prin Sfânta Taină a Spovedaniei si apoi a Cuminecăturii, precum bucuria Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos, când a intrat în Ierusalim, a fost prelungită si după Intrarea Sa în Sfânta Cetate, în Templu, prin glasul copiilor care strigau: "Osana", în acest fel si bucuria Floriilor, a Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este prelungită deci, în zilele următoare, primind pe Domnul nostru Iisus Hristos - Euharistic în trupurile si sufletele noastre, curătite prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Dacă icoana Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim plasticizează, înfătisează, în linii si culori, faptul dumnezeiesc, descris de cuvintele Evangheliei, întipărind deci mai limpede, chipul si mesajul praznicului, denumirea de Florii vine să îmbogătească si să sublinieze interesul adânc si profund duhovnicesc al faptului dumnezeiesc, la care facem părtasă si firea lumii florale, a florei pământului nostru strămosesc. Suntem singurii care facem părtasă sărbătorii flora sub chipul ei plenar: în starea ei de înflorire. În toate Bisericile crestine sărbătoarea Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, se numeste simplu Duminica Stâlparilor. Întelegem si de aici mesajul icoanei, acela de a înfătisa chipul lumii înnoite; orice sărbătoare împărătească - praznic împărătesc - este un fapt duhovnicesc de înnoire, de restaurare, de întoarcere a chipului lumii la "frumusetea cea dintâi", prin harul lui Dumnezeu adus de Întruparea Sa. Cu alte cuvinte, starea noastră de înnoire cu care vom fi îmbrăcati la învierea obstească, este înfătisat de textul liturgic din Săptămâna Floriilor si sub chipul înfloririi: "Că în locul acestor răni trupesti de acum, strigau sfintii mucenici, îmbrăcăminte luminată va înflori nouă la înviere" (Stihira, glas 5, de la Stihoavna Utreniei de Joi din Săptămâna Floriilor), înflorirea fiind starea plenară a frumusetii si a bucuriei lumii. De aceea, termenul este foarte des folosit de imnografii Bisericii, termen fată de care poporul nostru a fost foarte receptiv folosindu-l, după cum vedem, cu dreaptă socoteală si cu adânc sau profund simt teologic si în denumirea praznicului Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim - Floriile…
|
Stelian Gombos 4/22/2016 |
Contact: |
|
|
