Sublinieri : Shakespeare 2016
Motto: “ “This above all: to thine own self be true.”(Hamlet)
Nu-mi propusesem să scriu despre Shakespeare în acest aprilie iernatic, dar am citit ieri la BBC un interesant articol (scris de David Wilkes la 4 aprilie in The Daily Mail) despre testamentul Bardului si cum anul acesta sunt 400 de ani de la moartea lui mi-am regrupat intentiile.
“X-rays reveal secrets of Shakespeare's will 400 years on: Ink analysis suggests line about 'second best bed' being left to his wife was actually a loving addition made shortly before his death” si chiar dacă în general mă apropii de biografii cu oarecare reticientă - o senzatie de “ochiadă pe gaura cheii” mă tine la distantă mai alesc când este vorba de un creator, o personalitate marcantă, un Cineva acela pe care îl admirăm. Îl iubim ori chiar numai ne intrigă- informatia mi-a stârnit curiozitatea.
Shakespeare este o complexă restaurare a conditiei umane, opera lui ne înscrie în permanentă-chiar asa oarecare cum suntem-si atunci e firesc să se răscolească chiar si ireverentioas (uneori, deseori?) viata omului aflat în umbra a ceea ce a produs.
Fiecare pas, fiecare moment, gesturi largi ori atingeri mărunte, căderi ori victorii, confruntări majore ori umilinta înfrângerilor, tabloul acela complex si totusi atât de simplu al amănuntului surprins în miscarea zilnică se cere dezvăluit, analizat.
Obsesie a celor 400 de ani dominati de cuvântul shakespearian...as zice.
Descoperirea recentă – “X-ray technology and near infrared light, plus the first scientific analysis of the ink used to pen the three-page manuscript.” clarifică nedumeriri, implică reinterpretări de caracter; omul Shakespeare stiut (până acum) ca un shrewd businesman si distant sot –în cei 30 de ani de căsnicie- îl impune ca sensibil cap de familie, atent observator al realitătii imediate de care simte că se va depărta definitiv.
Varianta finală a testamentului a fost crisă în ianuarie 1616 si este normală presupunerea unui presentiment al sfârsitului-23 aprilie 1616.
In toti acesti 400 de ani strădania descifrării misterului genialitătii trimite în toate directiile posibile în a determina în ce măsură cotloanele vietii au colaborat la definirea ei: ce a făcut, ce a gândit, ce a simtit, cum s-au consumat cei 54 de ani disecati la nivelul fiecăruie gest, cum a respirat cum a iubit, cum s-a bucurat, cum a plâns... viată cu pasi înceti ori repeziti, dar viată.
“All the world’s a stage...” zice Bardul si înscrierea lui în scena zilnică poate fi interesantă, dar cum viata nu-i decât o umbră în micscare(tot el zice) totu-i doar o pereche de ochi într-un colt de tablou rembrantian, o schită greu de executat, e drept, dar schită numai.
Shakespeare este creatorul unui univers uman a cărui complexitate pare imposibil de completat folosind scena ca mijloc de comunicare directă lipsită de interventia imediată a povestitorului - ca în cazul prozei - omul de teatru care este el însusi ne expune unui spectacol coplesitor, incisiv, atât prin amploarea situatiilor cat si prin profunzimea explorării lor...
Cine este, de fapt cel care reconstitue conditia omului, îi fixează locul, îi desnoadă întelegerea si, mai ales, ni-l propune ca o creatie de exceptie, încercăm să aflăm în pofida timpului care ne rulează.
Dar elaborarea unor judecăti de valoare când e vorba de Shakespeare mi-aminteste de ce spunea George Călinescu:
“Ar fi absurd să te sinucizi fiindcă nu poti fi Aristotel sau Shakespeare.”
Ps.Am citit chiar acum: “A copy of Shakespeare's First Folio, one of the most sought-after books în the world, has been discovered în a stately home on a Scottish island.”
Totul în miscare, în afara timpului, în afara oricărei dimensionări...Shakespeare!
|
Maria Cecilia Nicu / Toronto 4/20/2016 |
Contact: |
|
|
