Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


PHOENIX - Intre trecut si prezent

1961 este anul in care ia fiinta grupul Sfintii, la Scoala medie nr. 2 din Timisoara, ca dupa un an sa devina emblema muzicii rock romanesti - PHOENIX. Baietii interpretau "slagarele internationale" ale vremii din repertoriul unor formatii engleze foarte celebre, precum BEATLES, THE SHADOWS, ROLLING STONES, ANIMALS, MONKEES, etc. În vara aceea au castigat doar locul 2 la festivalul national al scolilor din tara, pe motiv ca juriul alcatuit doar din cadre comuniste nu putea inghiti alura moderna si stilul de interpretare cu influente vestice. Prima componenta grupului a fost: Nicolae COVACI (n. 1947) - chitara solo, voce, compozitor Florin (Moni) BORDEIANU (n. 1948) - solist vocal, compozitor, Gunter REININGER (n. 1950) - pian, orga, Bela KAMOCSA (n. 1945) - chitara bas si Ioan (Pilu) STEFANOVICI (n. 1946) – baterie.

Formatia canta timp un an la cantina facultatii de mecanica din Timisoara dupa care este interzisa, tot datorita influentelor occidentale atat în repertoriu cat si în tinuta vestimentara si capilara. I se reproseaza si numele Sfintii, sub pretextul ca propaga misticismul. Rebotezata PHOENIX, formatia renaste din propria-i cenusa si creste in profesionalism si mai ales popularitate. In anul 1965 inregistreaza prima melodie la Radiodifuziune: Stiu ca ma iubesti si tu. Acesteia ii vor urma curand doua prelucrari folclorice: Dunare, Dunare si Bun ii vinul ghiurghiuliu. Phoenix a reusit pentru prima data sa realizeze o sinteza organica si convingatoare între folclorul arhaic romanesc si muzica moderna. Gama modalitatilor de exprimare este enorm de larga, pornind de la formule unplugged de chitare electrice si acustice, vioara si instrumente de suflat, pana la combinatii rock (chitare electrice, tobe, percutie, bas) cu coruri si orchestre sinfonice.

In perioada urmatoare, intre 1965 - 1967 vor canta la un club muncitoresc de trei ori pe saptamana unde dobandesc o faima enorma, care-i va scoate ulterior in turneu in tara, ce va cuprinde Ardealul si Banatul. Tot în aceiasi perioada apar si primele compozitii, primele înregistrari în studiourile radio national sau local. Autoritatile locale, vazind ca formatia nu poate fi desfiintata prin înfometare, schimba tactica si pentru a avea formatia sub control, ofera sala de repetitii si oportunitatea unor turnee prin tara în centrele studentesti. In 1968 participa la festivalul national studentesc din Iasi, la care, reprezentand Timisoara, castiga Marele premiu al festivalului, ceea ce a însemnat începutul unei noi ere în istoria formatiei. Mai marii vremii nu se mai puteau lega de ei cu usurinta si din toate partile apareau tot felul de oferte. Se înregistreaza primul disc EP intitulat Vremuri la casa de discuri Electrecord, disc care continea doua compozitii proprii Vremuri / Canarul si doua piese straine, Lady Madonna / Friday on my mind, la insistenta casei de discuri pentru a asigura suucesul vanzarii discului. Formatia apare pentru prima data la postul national de televiziune, desigur cu parul ascuns la spate si filmari doar frontale. Melodiile proprii sunt difuzate zilnic pe posturile nationale si locale de radio. Au loc turnee organizate de Agentia Nationala de Impresariat Artistic, binecunoscuta ARIA. Tot in 1968 lucreaza impreuna cu Teatrul de Stat din Timisoara la transpunerea scenica a primei opere rock românesti: Omul 36/80.

In urmatorul an, va apare cel de al doilea single intitulat Floarea stancilor, de aceasta dat cu patru compozitii proprii, ce va fi un doilea succes de proportii. Apare si prima modificare in componenta grupului, Pilu Stefanovici este inlocuit la baterie de Dorel Vintila ZAHARIA (n. 1943), fost la grupul Cometele. La solicitarea regizorului Manole Marcus scriu muzica filmului Canarul si Viscolul, film in care apar si ei pentru cateva secunde... PHOENIX vor participa cu foarte mare succes la festivalul national studentesc de la Bucuresti unde-si prezinta opera rock Omul 36/80 primind premiul pentru creativitate si originalitate. Din 1971 atrage serios atentia lui Ceausescu care, întors foarte impresionat dintr-o vizita în Coreea, impune niste legi noi menite sa opreasca importul de influenta vestica. Convins fiind ca folclorul de tip nou reprezinta cea mai sincera si valoroasa expresie a spiritului poporului roman, da indicatia ca toate ramurile artei sa se inspire din aceasta. Folclorul de tip nou era cea mai rusinoasa forma a umilintei si lingusirii unor artisti fara coloana vertebrala, ce preluau teme folclorice celebre, punand texte de lauda conducatorului cel mai iubit. Astazi o forma evoluata a acestuia i-a luat locul, prelucrarile grupurilor disco, murdarind in aceeasi neplacuta maniera, tot ce aveam mai pur si sfant din fiinta poporului roman. Revenind la 1969 si starea momentului, în care o tara întreaga era paralizata pentru ca artistii erau luati pe nepregatite, i-a permis lui Nicolae Covaci sa profite constructiv si, cu toata opozitia membrilor formatiei din acea vreme, schimba radical stilul. El va produce pentru prima oara în istoria muzicii românesti o simbioza vie a muzicii noastre stravechi, de datini si ritualuri precrestine cu groov-urile si instrumentatiile tipice rock-ului.

Acest gest de nesupunere nu avea cum sa fie apreciat de catre autoritati, care s-au grabit sa cenzureze, sa taie si sa scurteze toate productiile Phoenix ce vor urma. Toate discurile scoase în acei ani intre ‘70 si ‘76 au fost supuse unor trunchieri dure, dar cu toate aceste restrictii, materialul ramas a fost îndeajuns de calitativ si incendiar, încat sa creeze o adevarata miscare noua în muzica romaneasca.

La sfârsitul anului 1970 Moni Bordeianu paraseste formatia pentru a emigra in SUA. Formatia se desfiinteaza temporar pentru a reveni intr-o noua formula, alaturi de Nicu Covaci si Gunter Reininger sosind Zoltan KOVACS - chitara bas (de la Clasic XX), Cornel LIUBA - baterie si Laurentiu BUTOI - flaut, oboi. Formatia concepe o opera rock bazata pe legenda Mesterului Manole. Cenzura confisca manuscrisul. Phoenix înregistreaza piesa de baza, Mesterul Manole si alte doua melodii si produce un Maxi-Single cu acelasi titlu.

Primul LP scos dupa trei sferturi de an de munca si dupa o documentare profunda în domeniul datinilor si obiceiurilor pagane s-a intitulat Cei ce ne-au dat nume, continand un ciclu al anotimpurilor cu cantece si jocuri prelucrate si compozitii originale inspirate din acest folclor (selectia din opera Rock propriu-zisa, apartine Electrecordului, la care se vor adauga balada Negru Voda si piesa Nunta). Pentru acest proiect se alatura formatiei Valeriu SEPI (n. 1947) - percutie. Acesta propune imbogatirea spectacolului live prin utilizarea unor masti populare, capre, goarne si talangi in spectacol. Acesta va fi prezentat cu succes de PHOENIX in turneele prin tara din perioada 1972 - 1973 si tot in 1973 PHOENIX va fi invitata sa participa la doua festivale internationale de amploare: Bratislawska Lyra în Cehoslovacia si Festivalul international de la Sopot din Polonia. Discul s-a vandut în numar de cateva sute de mii de bucati, confirmand corecta orientare a formatiei si adeziunea fanilor la aceasta noua forma de protest artistic. Nu pot sa trec peste acest prim moment sa nu reamintesc tineretului de azi, ca pregatirea superioara a majoritatii trupelor romanesti de muzica rock din acea perioada a fost si a ramas factorul mobilizator al revoltei in muzica, deopotriva cu profesionalismul fiecaruia dintre membrii grupurilor de atunci. Refugiul in cultura si arta, in muzica in cazul nostru, a fost mijlocul prin care individul societatii comuniste s-a format si a supravietuit perioadei. Din pacate astazi ne confruntam cu incapatanarea autoritatilor in a sprijini cultura in orice mediu de propagare s-ar putea face, putinele intentii de alfabetizare, fiind numai de natura pur demagogica si mediatica. Tinerii din scoala secolului XXI sunt lasati sa invete, sa se bucure si sa procreze, numai in limitele oferite gratis de autoritati. Se naste o intrebare! Specia omului Rock din timpurile anilor ’70 se va stinge oare cu noi, ultimii mohicani pierduti aici intre paginile experientelor traite si povestite?

Intorcandu-ma la stilul trupei Phoenix din acea perioada, prelucrarile folclorice sunt înlocuite de acum cu piese originale compuse în spiritul acelei sinteze folclorice-rock ce caracterizeaza de acum repertoriul formatiei. Componenta era: Nicolae Covaci (n. 1947) - chitara solo, voce, compozitor; Mircea BANICIU (n. 1950) - solist vocal, chitara armonie; Iosif KAPPL (n.1950) - chitara bas, vioara, fluier, voce, ex. Color (Petrosani), Clasic XX (Timisoara); Gunter REININGER (n. 1950) - pian, orga si Costin PETRESCU (n. 1949) – baterie, ex. Olimpic '64 (Bucuresti). Colaborarea cu cei mai buni poeti ai tarii îsi face simtita prezenta, calitatea textelor fiind in unitate emotionala cu muzica, iar MESAJUL artistic asemeni marelui Caragiale, de mare actualitate. Pe 19 noiembrie 1973 are loc la Sala Palatului un concert sustinut de grupurile Sfinx si Phoenix la care participa aproximativ 3.000 de spectatori. In acest spectacol sunt prezentate in premiera pentru bucuresteni, piesele Andrii Popa, Mica Tiganiada, care vor intra in componenta celui de-al doilea LP al formatiei, Mugur de fluier (introducere la un concert despre muzica veche la romani).

Urmatorul disc produs în 1972 se intituleaza Mugur de fluier, titlu cu o semnificatie metaforica deosebita. În iarna aceluiasi an formatia se retrage în munti, unde ramine timp de trei luni, perioada în care se pun bazele operei rock Cantafabule, inspirat din semnificatia mitologica a animalelor din fabule si legende. Discul dublu înregistrat în primavara anului 1973 este cea mai complexa si evoluata lucrare a formatiei PHOENIX. Discul s-a vandut de la început în numar de peste 500.000 de bucati. In anul 1974, Costin Petrescu este inlocuit de Ovidiu LIPAN (n. 1953) - baterie, percutie, ex. Rosu si Negru, poreclit Tandarica. Tot in acest an, are loc giganticul concert de la Sarmisegetuza Dacica, unde formatia PHOENIX canta acompaniata de Dubasii din Branesti, concert filmat de televiziunea româna, dar cenzurat apoi, aparitia formatiei PHOENIX pe ecran fiind interzisa. In iarna 1974 - 1975 se lucreaza la un nou spectacol si album. Denumit initial Zoosophia, va deveni apoi Cantafabule (pe coperta dublului album Electrecord este trecut eronat Cantofabule). Dupa lungi discutii cu Consiliul Culturii discul va apare in 1975 (iar in 1993 va apare si CD-ul cu acelasi nume, din pacate slab remasterizat). Urmeaza 3 ani de turnee prin tara, in general in compania Cenaclului Flacara. La cererea regizorului Sergiu Nicolaescu, scriu muzica filmului Nemuritorii.

In 1975 Covaci este arestat de militie si timp de doua saptamani interogat zi de zi în urma unor acuzatii false. Ca reactie, Covaci renunta la cetatenia romana, iar din 1976, satul de teroare pleaca în Olanda si se stabileste la Amsterdam. Dupa un an se întoarce în tara si îsi scoate toata instalatia de sunet foarte valoroasa la vremea aceea, ce se acumulase timp de aproape zece ani. În boxele Marshall cu difuzoarele scoase, închide membrii formatiei si cu riscul propriei vieti îi scoate din tara si îi aduce în R.F.G. unde se stabileste noul sediu al trupei. Dupa un frumos succes de inceput, grupul se va dizolva, trei din membrii sai, Krauser, Kappl si Lipan încercand sa se afirme sub numele de Madhouse.

Personalitatea marcanta a grupului, Nicu Covaci, îsi alcatuieste o alta formatie, la sfarsitul anilor '70 compusa din membrii de diferite nationalitati, cu care în 1981 va produce LP-ul Transsylvania Phoenix (pe acest album revine Tandarica). Formatia pastreaza acest nume pentru concertele sustinute in Occident, pentru a nu da nastere la confuzii, numele Phoenix fiind folosit si de alte trupe, cluburi, sau chiar o echipa de hochei, etc. Unul din grupurile cu numele pasarii Phoenix origine irlandeza, printre ai caror componenti ii gasim pe celebrii, Russ Ballard sau Rod Argent fiind activ intre anii ‘70-’80. (Mai exista o valoroasa trupa americana cu acelasi nume, din anii ’70). Anul 1980 le aduce si prima recunostere oficiala din Germania castigand premiul acordat de DEUTSCHE PHONOAKADEMIE.

Nicolae Covaci si violonistul Erlend Krauser lucreaza in 1986 la ecranizarea operetei lui Loyd Weber Evita la teatrul din Osnabrück. Dupa succesul neasteptat de mare, in cursul anului 1987, teatrul din Osnabrück îl solicita pe Covaci sa puna in scena opereta Jesus Christ Superstar, bucurandu-se si de aceasta de un imens succes. Noile aparitii muzicale vor apare in 1987, single-ul Ballade for you / The Lark iar dupa un an Tuareg / Mr. G`s promises. In anul revolutiei romane are loc concertul de la Hyde Park din Osnabrück, concert dedicat luptei pentru libertate a poporului Român si in urmatorul an apare single-ul cu piesele Ciocarlia si Perestroika.

In luna iunie are loc prima întalnire a lui Covaci cu publicul român dupa o absenta de 13 ani, la festivalul Rock ’91, pe platoul de la Palatul Copiilor din Bucuresti, unde vor canta doar Baniciu si Tandarica din trupa veche si cu doi noi membri, Mani Nemann – vioara si Volker Vaessen – bass. Surpris de reactia placuta a publicului, Nicu si membrii plecati se hotarasc sa se intoarca in tara. Pentru restabilirea adevarului, sa recunoastem ca aceasta placuta revenire din 1991 savurata de mai toti fanii adevarati ai rock-ului - ce-si ascultau vinylurile la ceaiurile sau baeramurile din perioada comunista – a fost apreciata in mod cu totul si cu totul foarte pozitiv, publicul imbratisandu-i cu aceasi caldura ca in perioada cand mai erau inca in tara. Probabil acest lucru a insemnat prea mult pentru personalitatea si asa controversata a sefului trupei, fapt ce stopat procesul renasterii marelui grup tocmai in momentul mult asteptat. Asadar, de la udstocul romanesc de pe platoul pionierilor si pana in prezent, trupa si al sau mentor nu-si vor regasi propria identitate, pierzandu-se de la an la an in refaceri si desfaceri neintelese, publicului fidel ramanandu-i doar o placuta amintire. In fine, componenta din acest concert va inregistra in Germania un album "de legatura intre vechiul si noul Phoenix": TIMISOARA, sub titulatura SymPhoenix (cu participarea vestitului cor românesc Song si a Orchestrei sinfonice a radioului Bucuresti. Albumul va apare in anul 1992. Formatia sustine de atunci turnee prin tara si strainatate cu revenirea lui Iosif Kappl la chitara bas. In acelasi an PHOENIX canta la Paris, în La cigalle si pregateste primul mare turneu în România în componenta anilor ´70. Au loc înregistrari în formula Covaci, Baniciu, Kappl si Lipan. Din 1991 si pana în prezent PHOENIX concerteaza atat în România cat si în diverse tari din estul si vestul Europei.

Din 1996, în urma unui nou contract cu casa de discuri Electrecord, se pun pe piata versiunile pe compact disc ale celebrelor hituri de pe single-uri adunate sub numele Vremuri - Anii 60, si mai apoi albumele Cei ce ne-au dat nume si Mugur de fluier. In 1998 PHOENIX realizeaza o performanta de proportii pentru o trupa rock, un turneu gigantic prin cele mai mari orase ale României, cu punerea în scena a Cantafabulelor, cu balet, costumatii, proiectii de film si video, subliniate de o uriasa instalatie de sunet si lumina. In studio înregistreaza un Maxi-CD numit Ora – Hora, in 1999 cu trei piese Numai Una, Iovano si Ora-Hora.

In anul 2000 apare noul disc Phoenix, intitulat La umbra marelui urs, însotit de o varianta in limba engleza In the shadow of the big bear, interpretata de fostul basist al formatiei Black Sabbath, Malcolm J. Lewis. Anul trecut, cu sprijinul guvernului, Phoenicsii anilor 1960 1970 1980 si 2002 au realizat un grandios spectacol la sala Polivalenta, foarte reusit pentru publicul tanar, omagiind cu acest prilej, implinirea a 40 de ani de cariera muzicala. Foarte multi din fanii vechi ai trupei au lipsit, nedorind sa-si strice frumoasa imagine pastrata a concertului din 1991 sau mai bine zis a placerii auditiei discurilor de vinyl. Anul acesta pe 6 aprilie a inceput un nou turneu de noua orase din care a lipsit nemotivat orasul renasterii nationale si al Phoenix-ilor, Timisoara, concertul de inceput a fost la Bucuresti, de asta data la Sala Palatului, avand in deschidere trupa de concert a unuia din fostii membrii Humble Pie, Greg Ridley. In curand se va desfasura tot in fosta sala de congrese un concert inedit avand doi invitati nu mai putin celebrii, grupul de Dubasi din Branesti si exceptionalul muzician Mircea Florian (din Transylvania) unde probabil Phoenix va incerca inca o data refacerea unui simbol si renasterea unui mit.

Pasarea Phoenix pare a fi o emblema bine aleasa, intrucat leaderul trupei insasi, Nicolae Covaci, reprezinta dupa mai bine de 40 de ani un simbol al autosacrificarii si invierii sale permanente, motiv pentru care multi din tinerii zilelor noastre au
gasit in legenda sa, un model autoritar de generatie Rock.

Preluat, prin amabililtate de la http://www.artasunetelor.ro




Radu Lupaşcu    4/19/2016


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian