Interpretări : Genocid , sclavie si restul
Genocid, este un cuvânt, compus în 1943 de profesorul Rafael Lemski, jurist cunoscut din perioada interbelică pentru campania lui de la Liga Natiunilor în favoarea armenilor din Turcia. Termenul derivă din grecescul genos (care înseamnă rasă sau familie) combinat cu sufixul cide, împrumutat în engleză din latina savantă (înseamnând ucigas sau omor) pentru formarea unor cuvinte ca de exemplu pesticide. Astăzi prin genocid întelegem exterminarea sistematică si premeditată a unei comunităti nationale, etnice, religioase, rasiale, etc. si dreptul international îl condamnă, considerându-l o crimă împotriva umanitătii.
Desi definit numai recent, genocidul ca fenomen a apărut odată cu omenirea si primul a fost probabil exterminarea neanderthalezilor de către cro-magnoni. Mai târziu elenii au făcut din genocidul de la Troia o epopee nemuritoare. Romanii însăsi au fost autori de genocide faimoase ca distrugerea civilizatiei etruscilor, anihilarea natiunii cartagineze, eradicarea civilizatiei celtilor, si nimicirea unor popoare italice, vecine lor cum erau sabinii. Scenariul genocidelor a fost de timpuriu simplu si eficient, rămânând neschimbat până azi. Fiindcă grupul victimă trebuie să dispară, bărbatii în putere sunt ucisi, cei tineri eventual castrati si făcuti sclavi; femeile si fetele lor mai întâi violate în serie, dacă supravietuiesc sunt oferite ca neveste învingătorilor sau vândute ca sclave. Bătrânii, copii si infirmii sunt măcelăriti. In trecut ca si acum orasele si asezările victimelor erau demolate, diferenta fiind că astăzi terenul nu mai este arat cu plugul si presărat cu sare. Bibliotecile, arhivele si templele sunt arse si cenusa lor risipită. Aceasta a fost soarta Cartaginei, Alesiei, si probabil a sabinilor cu ocazia poetizatei răpirii a sabinutelor.
Istoria trecută si prezentă arată că orice motiv, real sau inventat, poate justifica un genocid. Astfel Mahomed, aflându-se la începuturile carierei religioase refugiat la Medina, a exterminat complet între anii 622- 627 trei triburi de evrei, Banu Nadir, Banu-L-Mustaliq si Banu Qurayzah, deoarece nu l-au acceptat ca profet. In 1402, în timpul luptei pentru suprematie dintre Timur Lenk, “războinicul islamului” si Baiazid Ilderim “sabia islamului”, Timur a măcelărit întreaga populatie a fiecărui oras cucerit, ridicând spre amintire movile de capete. La Ankara, unde războiul s-a sfârsit prin căderea în captivitate a lui Baiazid, la movila – confectionată, după unele surse, dintr-o jumătate de million de capete – pe care Timur a urcat-o călare ca să-si proclame victoria s-au adăugat si testele soldatilor înfrânti.
Ar fi fost de presupus că în vremea noastră, progresul societătii a atras cu sine ameliorarea manierelor si sublimarea instinctelor primare. Din păcate nu s-a întâmplat asa, dimpotrivă secolul XX a fost martorul înmultirii genocidelor si al exacerbării cruzimii acestora. Mai întâi a fost genocidul din Turcia, unde între 1905 si 1928 au fost masacrati peste un million si jumătate de armeni pentru “curătenie etnică”. Apoi între 1938 si 1945 hitleristii au exterminat peste sapte milioane de evrei în scopul “purificării rasiale” a natiunii germane. In Uniunea Sovieticǎ, sub tirania leninist-stalinistă, între 1918 si 1989 au fost ucisi peste sasezeci de milioane de oameni (dintre care cincisprezece milioane numai ucrainieni) pentru că existenta lor periclita edificarea “primăverii omenirii”, himerica societate socialistă. Tot în contul URSS intră peste douăzeci de mii de polonezi executati în masă la Katyn în timp de pace (în 1940) după dezmembrarea samavolnică a Poloniei si în 1941 – după anexarea abuzivă a Basarabiei si Nordului Bucovinei – peste saptezeci de mii de români ucisi la Fântâna Albă deoarece au refuzat sclavia sovietică. Dar maleficul secol XX nu s-a încheiat înainte de progromul crestinilor din Istambul (1955), masacrele din Cipru (1974) si oribilul genocid din Rwanda (1994) printre multe altele.
Prezentarea acestor evenimente sinistre, statistic covârsitoare ar putea să apară ca simptomul unei preocupări morbide si de prost gust, dacă realitătile momentului istoric pe care avem nenorocul să-l trăim nu ne-ar confrunta în continuare cu atrocităti similare. Este vorba despre crimele monstruoase perpetuate de Statul Islamic contemporan care aspiră la dominatia terestră. Pretentii asemănătoare au mai fost formulate încă odată în istorie atunci când, la 100 de ani de la moartea Profetului, urmasii săi, califii, au ajuns prin cuceriri fulgerătoare până în inima Europei. Au trebuit după aceea aproape 1000 de ani ca pericolul să fie înlăturat si dacă invadatorii nu ar fi fost opriti de Charles Martel la Poitiers în 732, de Sfânta Aliantă la Lepanto în 1571 si în 1683 la Viena, civilizatia europeană ar fi pierit.
Statul Islamic, autoproclamat califat mondial în 2014, reclamă autoritate politică, militară si religioasă asupra musulmanilor din întreaga lume si prin oficiosul Dabiq a publicat o declaratie de război lumii. “Statul Islamic va duce război impotriva păgânilor până vor accepta Islamul; va continua războiul împotriva statului Israel până ce evreii se vor ascunde după pomii gharaquad(?); si va continua războiul contra crestinilor până ce vor cere un armistitiu. Noi vom cuceri Roma, vom distruge crucile si vom face sclave femeile voastre cu permisiunea lui Alah, Binecuvântatul. Aceasta este ceea ce ne-a promis. Dacă noi nu apucăm acele vremi, fiii si nepotii nostrii le vor apuca si vă vor vinde fiii ca sclavi în piete…” Fără să astepte însă vremile promise Statul Islamic a publicat deja lista oficială de preturi în functie de vârste pentru vânzarea femeilor si copiilor crestini sau de alte religii capturati în teritoriile ocupate asa cum documentează un raport de 278 de pagini întitulat Genocidul Impotriva Crestinilor din Orientul Mijlociu care asteaptă să fie studiat de administratia Obama. Dar mesmerizati de false ideologii illuminist-humaniste majoritatea politicienilor occidentali se complac în a ignora Jihadul.
|
Gabriel Watermiller / Penticton BC 4/18/2016 |
Contact: |
|
|
