Cuvântul bine temperat - Sophia Leopold, pictoritǎ de la 3 ani
Citeam zilele trecute următorul anunt:
Ministerul Educatiei si Cercetării Stiintifice a decis să aleagă pentru Olimpiada de limba si literatură română (clasa a VI-a) din 2016, un citat din cartea lui Vianu Muresan, "Sophia Leopold – să ne jucăm că facem artă" (Editura Eikon , Cluj 2014)*
Cartea lui Vianu Muresan, pe care am citit-o cu răsuflarea tăiată, mi-a dat o emotie comparabilă cu cea a memorabilelor cărti "Micul Print" de Antoine de St. Exupery si "Anologia Inocentei" de Iordan Chimet. Cartea este despre Sophia Leopold, un copil talentat si frumos, scrisă de unchiul ei, scriitor, profesor de filosofie la Universitatea din Cluj.
Am cunoscut-o pe Sophia la Consulatul României din Toronto unde, cu ocazia Zilei Culturii Nationale, pe 15 ianuarie 2016 , zi organizata de grupul de la Observatorul ( cenaclul nicapetre, colaboratorii si prietenii revistei Observatorul ) , conf. univ Crina Bud ne-a prezentat cartea lui Vianu Muresan si a avut un mic dialog cu Sophia, care are acum 7 ani. Fetita vorbeste curent patru limbi, româna (de la mama ei), maghiara (de la tatăl ei) engleza (din Toronto) si franceza (de la scoală). Fratele mamei, Vianu Muresanu, a venit în vizită în 2011 la Toronto si, stând cu fetita, care nu împlinise încă trei ani, pe timpul când părintii erau la serviciu, a hotărât să scrie această minunată carte despre dezvoltarea ei artistică. Bunătatea, inteligenta si perspicacitatea psihologică cu care unchiul ei, filosof, priveste si însoteste copilul în demersul lui de a se exprima artistic aproape că depăsesc lumea realului. Intrăm într-un "basm" în care nu există niciun personaj negativ, în jur sunt numai zâne bune si lumea de culori a fetitei.
Cum bine observă autorul, când copilul este înconjurat de dragoste, el îsi poate manifesta liber forta creatoare. Desigur, desenele Sophiei au pornit de la jocuri, de la fluturi, de la rime. Cu o sensibilitate deosebită fată de muzică si de cuvinte, orice poezioară îi sugera fetitei o combinatie de culori pe care ea, cu o carioca sau cu ce avea la îndemână, o punea pe hârtie. Cea mai bună stare a Sophiei era cea în care "se dorea bebelus", povesteste autorul, atunci avea nevoie ca cineva s-o ia în brate si, luându-si o pauză de desen, spunea cu toată seriozitatea "bebelusii nu pictează". Toate povestirile despre Sophie dovedesc întelegerea psihologiei copilului de către prietenul si acompaniatorul ei, Vianu Muresan si toate ilustratiile - cartea este un album de artă!- sunt explicate în lumina acestei superbe întelegeri.
În 2012, când Sophie avea trei ani, familia a hotărât să-i ia un profesor de desen. Progesul artistic al fetitei este urmărit cu aceeasi dragoste si căldură de profesorul Papa Joel. Din fericire, profesorul si-a dat seama de personalitatea artistică a Sophiei si n-a intervenit în niciun fel în a-i schimba propria directie. Fiind într-o familie de intelectuali, Sophia a fost luată la expozitii si i s-au arătat cărti cu reproduceri ale marilor pictori. A fost atrasă de anumiti pictori, dar Picasso a cam plictisit-o.
Interesant este felul în care autorul ne descrie modelele alese de Sophie: "De prin iarna lui 2012, când si-a luat mai în serios preocuparea pentru pictură, Sophia si-a ales, desigur, modelele vii pe care dorea să le imite [....] Credeti că au fost Chagall sau Magritte sau Miró? Nici vorbǎ! Acestia aveau opere splendide, însă pe ei nu-i cunostea, nu i-a văzut niciodată. [....] maestri vii ai Sophiei erau altii, ....Pingu, Dady Pigg si Pimpa. Pentru că toti trei îsi puneau bască în cap în timp ce pictau, Sophiei i-a devenit clar imediat că în asta constă secretul marelui artist, să aibă bască". Si asa basca a devenit un prieten nedespărtit al Sophiei.
Autorul cărtii ne descrie reactiile fetitei la muzica clasică (pentru ea Vivaldi e Bibaldi, Chopin e Jobin, etc), ne relatează întrebările ei din timpul plimbărilor în parcuri si experientele de desene cu bătul pe nisip sau, pe trotuare, cu coajă de copac muiată în apă. Aceste fragmente din carte au o poezie unică. Cum să nu te emotionezi când citesti întrebarea Sophiei, după ce a aruncat pietricele în lac si s-au făcut cercuri, "de ce nu se fac si pătrate"?
Dacă n-as fi întâlnit-o pe Sophie, as fi crezut că toată cartea e o superbă poveste inventată. Dar nu, Sophie e o fetită realǎ, frumoasă, sensibilă si desteaptă, care răspunde cu bucurie întrebărilor. I-am spus că am citit cartea si că cel mai mult mi-a plăcut pasajul în care unchiul ei si cu ea mergeau în parc si, dacă găseau coji de copac, ea desena cu ele pe jos. Mi-a răspuns imediat că nu poti desena dacă nu uzi coaja de copac, pentru că nu lasă urme! Mi-a dat si un "autograf", un desen cu litera "S" pe el. Am intrebat-o pe mama ei unde e unchiul. Era, atunci, în Spania, dar locuieste în România. Si, Sophiei nu-i i-e dor de el? Cum să nu? Dar vorbesc zilnic pe Skype!
Cartea există, copilul există, n-am cuvinte să descriu bucuria pe care am avut-o citind povestea lui Vianu Muresan si cunoscând-o personal pe Sophie, iar ideea Ministerului Culturii de a alege un citat din carte pentru Olimpiadǎ e excelentă.
Sophie, sǎ stii cǎ, pe lângǎ mama, tata, unchiul Vianu si Papa Joel, mai e cineva care te iubeste: Veronica.
|
Veronica Pavel Lerner 4/15/2016 |
Contact: |
|
|
