Exerciţii de democraţie
Preliminariile îi ţin pe americani cu sufletul la gură. Donald Trump sau Ted Cruz? Hillary Clinton sau Bernie Sanders?
Indiferent ce vor mai spune şi ce-şi vor mai spune concurenţii, indiferent cine se va situa în fruntea curselor intermediare, spectacolul este asigurat. Gândurile analiştilor şi ale investitorilor campaniei, însă, se duc departe , la toamnă când va avea loc finala.
Wall Street , care a pariat ( a contribuit, până acum, cu 21,3 mil.dolari) mult pe Hillary Clinton este sigur că aceasta va câştiga alegerile prezidenţiale, pentru că “"An awful lot of investors view her as the devil they know as opposed to the devil they don't know” , spune Greg Valliere, chief global strategist, Horizon Investments. ( O mulţime de investitori văd în ea dracul pe care-l cunosc opus dracului pe care nu-l cunosc) ( Sursă: http://www.cnbc.com/2016/04/06/wall-st-is-pretty-certain-who-will-be-president.html )
Cuvintele nu sunt deloc măgulitoare, dar spun un adevăr: candidaţii nu sunt îngeri! Pentru că încă mai este valabil “ În God we trust”, cetăţeanul de rând, însă, vede în preferatul pe care-l suţine, îl aclamă şi-l votează, un înger trimis de Dumnezeu. Îngerii sunt aşteptaţi numai cu lucruri bune care să transforme speranţele în realizări palpabile. .
Dar, oare, are vreo relevanţă cine va câştiga alegerile la toamnă? După ce marea finală, ca un super bowl ( cu majorete, aripi de pui marinate, bere şi confeti) a trecut, noul preşedinte ( preşedinta) îşi va lua locul la Casa Alba, nu departe de Congresul ( plin de îngerii votaţi tot de cetăţeni), de Curtea Supremă etc. Preşedintele este o rotiţă în angrenajul mare al puterii centrale.
Atât a putut face cetăţeanul cu votul său garantat prin Constituţie şi amendamentele acesteia. Mai departe rămâne ca bună credinţă a celor aleşi să-şi producă efectele. Nimeni şi nimic nu este deasupra Preşedintelui, Congresului, Curţii Supreme… Da, dar dedesubt?
S-au dus vremurile când puterea centrală, patronatul/ corporaţiile şi sindicatele îşi împărţeau echilibrat puterile, susţinând visul american. După ce-au învins şi au pus pe butuci sindicatele, corporaţiile, cu o armată zdrobitoare de lobby-sti ( raportul este de 130 -1), au început asediul puterii centrale. Asupra patronatului şi armatei sale, cetăţeanul nu mai are niciun drept de vot, nicio putere.
Wall Street este braţul înarmat financiar al corporaţiilor. Dacă Hillary Clinton câştigă, de cine va asculta? De cetăţeanul care i-a dat un vot sau de Wall Street care i-a dat câteva zeci de milioane de dolari pentru cursa prezidenţială? Şi dacă ajunge Donald Trump? El face parte din corporaţii.
Socotelile cetăţeanului, care reprezintă 99% , nu se potrivesc cu socotelile patronatului ( şi acţionarilor) , care reprezintă 1%. Nemulţumit, fără sindicate, cetăţeanului nu-i rămân decât speranţele în forme de protest de genul “ Occupy Wall Street”. Analiştii care şi-au băgat nasul prin acest protest inedit, spun că fenomenul “ Occupy” ar fi fost finanţat tot de … Wall Street! Aşa, ca cetăţeanul să nu cadă în depresie democratică, deoarece, după cum spun unii analişti, SUA n-ar mai fi o democraţie, ci o oligarhie.
John Fonte, membru senior şi director al Center for American Common Culture la Hudson Institute, analizând atent problema puterii (Sovereignity or Submission – Will Americans rule themselves or be ruled by others? -John Fonte – Encounter Books, New York – London/2011) a constatat că există puteri lumeşti şi deasupra puterilor centrale constituţionale americane. John Fonte spune: “ In American liberal democracy, laws are made and executed by elected political leaders who are accountable to a democratic electorate in some way. If we do not like the policies enacted by these leaders, they can be reversed. Political majorities can become minorities. În any case, laws are made and administered, for good or ill, by the individuals that we, the people of the United States have chosen and replace.” ( pag. 264-265) (În democrația liberală americană, legile sunt făcute și aplicate de către liderii politici aleși, care sunt responsabili în faţă un electorat democratic, într-un fel sau altul. Dacă nu ne plac politicile puse în aplicare de către acești lideri, ele pot fi schimbate. Majoritățile politice pot deveni minorități. În orice caz, legile sunt făcute și administrate, bine sau rău, de persoanele pe care noi , cetăţenii Statelor Unite, i-am ales și înlocuit.)
În mileniul trei lucrurile s-au mai schimbat, dar nu în favoarea democraţiei liberale americane ( şi nu numai a celei americane). Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, celelalte agenţii specializate ale ONU, ONG-uri transnaţionale etc. prin “ transnaţional norm entrepreneurs” (antreprenori de norme transnaţionale) elaborează şi impun legi care diferă clar de modul actual de legiferare conform democraţiei constutionale americane, care exercită o auto-guvernare suverană. “ Antreprenorii de norme transnaţionale “ , “ a term coined by Harold Koh to denote those who formulate and promote new global norms through transnational interactions, negotiations and transnational legal forums” (un termen inventat de Harold Koh pentru a desemna pe cei care formulează și promovează noi norme la nivel mondial, prin interacțiuni transnaționale, negocieri și forumuri juridice transnaționale). Chiar dacă SUA poate avea reprezentanţi şi “ un loc la masa “ unde se iau decizii la nivel global “ this < seat at the table> does not ensure that American self-government… will not be ignored and undermined, or prevent the enanctment of transnational laws that would never have been accepted by the American people. În short, the advance of the global governance presents a direct challenge to the future of the liberal democracy” ( pag.265) (acest nu asigură că auto-guvernarea americană ... nu va fi ignorată şi subminată, sau că ar preveni adoptarea unor legi transnaționale care nu ar fi fost acceptate de către poporul american. Pe scurt, avansul guvernării globale reprezintă o provocare directă pentru viitorul democrației liberale). După John Fonte ( şi numai ) modelul guvernării globale este …Uniunea Europeană! Un american îşi pune întrebări şi-şi face griji cu privire la guvernarea globală iar noi, având antreprenorii noştri de norme transnaţionale în guvernarea globală UE, n-o vedem dar o simţim.
Aşadar, cu ce se mai alege cetăţeanul american, dacă puterile democraţiei liberale americane sunt strânse în menghina puterilor de dedesubt şi a celor de deasupra? Cu spectacolul şi exerciţiile de democraţie în beneficiul celor care fac exerciţii de putere. Ceea ce nouă, românilor, ne lipseşte deocamdată, nefiind încă o democraţie consolidată…Poate cu ajutorul d-nei Victoria Noland şi al altor consilieri vom reuşi.
|
Nicuşor Gliga 4/10/2016 |
Contact: |
|
|
