Pasii versului
Am versul si caut ecoul
pentru triluri cu fosnetul
frunzelor adormite seara
pe umbra de sub stejari,
si spăl în râul stelelor
visele de privighetori
care ne aduc în dar
un zâmbet pe tristete,
dar ciripitul rândunelelor
a umplut clepsidra albă
cu stropi de nemurire
purtati pe aripi de fluturi.
În zilele fragmentate fără rost,
voi cântece învăluiti pământul
si aduceti prin pasii versului
seminte pentru ce e de neînteles.
O rugăciune luminată
Albastrul cerului e mai aproape
dacă taci, vorbind numai din pleoape,
dar cuvântul are totusi adieri,
nu s-a oprit pe visele de ieri.
În anii care îti sunt un pas pierdut
caută în timpul uitat realitatea,
eliberează-ti imaginea din trecut,
ca să înflorească seninătatea.
Piramida nu vrea o aripă acum,
caută grădini înflorite lângă drum,
dar noi îngropăm privirile cu patimi
si nu-ntelegem marmura din lacrimi.
Niciodată nu poti să mergi doar stând
viata trece, nu s-a oprit vreodată,
din ecuatii am un răspuns plecând
alături de-o rugăciune luminată.
De la străbunici...
Trăim secunde amorfe si amortite
fără alinieri la emotivitate
si cu mintile sucite în bezna tristă
pierdem timpul de la străbunici la strănepoti.
Iubirile vechi sunt fără expozitii,
iar umbrele lasă mosteniri fără comori.
Trăim învăluiti în viscol fără portii
plângând prăbusirea nebuniei peste flori.
Degeaba brazii ascund istorii uitate,
azi se tine jăratic ascuns în minciună,
desi odată ni s-a adus cu dreptate
adevăr învelit în raza de lumină.
Aduc eternitătii un vers si o floare,
când lacrimi de copil sunt frunzele uscate,
lacrima de pe năframa mamei ne doare,
pe cărarea străbunici-strănepoti cu păcate.
|
Constantin Rusu 4/7/2016 |
Contact: |
|
|
