Ruga la umbra DOMNULUI MIHAI EMINESCU
DOMNULUI MIHAI EMINESCU
La Iași, Doamne Mihai, sunt umbrele bete.
Cândva, ți-am adus un ulcior
și-un colac rumenit ;
M-am gîndit că-n raiul etern
poate Ți-e foame, poate Ți-e sete.
*
Fratele meu, de când te-ai dus dintre noi
Multe minuni am scris în uitare;
Uneori am plecat la război,
Rare ori am sădit câte-o floare..
.
Stimate frate, dac-ai venit departe, la noi
Prin ochii mei te mîngîie o Țară
Pe care o anunți - Tu - veșnic exilatul,
C-o să avem pe plaiuri primăvară.
O primăvară cum o spun rapsozii,
O primăvară cu flori verzi la grindă,
O primăvară cu HORA UNIRII
Și care toți romanii să-i cuprindă.
**
Cobori din cerul tău, luceafăr blând,
Coboară-te pe plaiuri carpatine
Și-nvață-ne să fim creștini și drepți
Prin evu-aprins al marilor destine.
Mai spune-ne - MIHAI- cine sunt dacii,
Adune-aminte pildele din Danii;
Că fericiți sub cer sunt doar săracii
Au nu farsorii, avortonii, șarlatanii...
Îndreaptă-ne LA STEAUA - și venim.
Noi n-avem regi, că regii nici nu sînt
Credința noastră sfantă e-MPĂRATUL
Ce ne-a dumnezeit pe-acest pămînt.
Noi am stropit pe glie doar cu lacrimi
Că din stejar stejar rasare chiar sub cruci.
Noi nu mai suportăm pojarul roșu ;
Acest calvar scornit de eunuci !
***
...Dar să revin ls steaua Ta, frate MIHAI;
Te rog cu toți romînii, astru frate:
Învață-ne să știm sădi pe-al nostru plai
O cruce - și să i zicem - LIBERTATE !
Am pus vampirul roșu chiar la zid
Care ne-a ocărît să bem strâmba-i ocară.
Spasmodicul parșiv rânjea perfid
Și-a tras cu arma-n el întreaga ȚARĂ.
.
Sperăm din nou să cânte peste glii
Ceahlăul, Nistrul, Dunărea și Prutul
Și vrerea noastră - Sfîntule MIHAI
Ne mînă să re-ncepem cu-nceputul.
****
...hai-hai, sfinte Mihai,
luceafăr pe-un colț de rai...
*****
Avem o Țară, crezuri și-un popor
Care s-a îndoit dar nu se frînge.
Istoriile noastre-nseamnă DOR
Și-n cartea noastra sfânta scrim cu sînge.
Frate Mihai , Tu, veșnic exilat,
Ne cauți pe de-arîndul, pe planetă
Și versul meu te unge împărat
Ce știi să stingi vîltoarea desuietă.
Dar să ne-ntoarcem iarăși la Copou;
Îți spun că Teiul tău e pretutindeni
Iar Tu și-nsemnul tău de geniu și erou
Ne sunteți ca o doină de Armindeni.
******
...Frate Mihai,
iată, se face tîrziu și te las
singur prin marele cerului plai;
ți-am adus un ulcior de lacrimi
și-un colac rumenit;
poate-Ți e foame, poate Ți-e sete:
iartă-mi privirile, Doamne MIHAI...
|
George Filip - Montreal 9/9/2004 |
Contact: |
|
|
