La inaugurarea Pietei Romaniei din Montreal - dedicatie românilor, neamul meu cu stea în frunte
ROMÂNIA NOUĀ
Ne-am adunat cu mic cu mare La Montreal ca sā sfintim, Un petec de pāmânt cât palma Si România sā-l numim.
Era frumos si era soare Iar cerul era luminos, Privea la noi cu drag din slava-i Cum eram îmbrācati frumos.
În ii si fote înflorate Am scos ce-aveam cu toti mai scump, Pārea cā-ntreg câmpul si zarea De-acasā, peste noi irump.
Gātiti ca pentru horā mare Pe Domnul toti îl asteptam, Cu sapte preoti în odājdii Si cu icoane prinse-n ram.
Cântarā lin pe a lor voce În ritm modern sau bizantin, Toti frati de mare omenie Din neam strāvechi, profund crestin.
Din inimi a pus fiecare O lacrimā, un gând curat, Iar Ģ Sfântul Eminescu ģ-n tainā Pāmântul tarii-a adunat.
Din curtea veche strāmoseascā În care-n lume-am înviat, Am pus si eu un pumn de tinā Sā nu uit de unde-am plecat
Pe sapte voci se înāltarā Slāvitele imne de dor, Iar Duhul Sfânt veni la urmā În chip de porumbel în zbor.
Spun unii cā-ar fi Eminescu
Si cā-l vom rāstigni din nou, Uitându-i rece nemurirea Statuii, ca-ntr-un alt Copou.
Ne-asteaptā iar cu mic cu mare În inimi sā îi facem loc, Nu este timp de supārare Ci doar de-al bucuriei foc.
E gata sā ne dea scânteia Din astrii lui din infinit, Sāmânta de eternitate ĢSufletul nostru ģ, mântuit.
Veniti în România nouā Priviti Ģ Luceafārul ģ înalt, Si ridicându-vā-n Lumina-i Spre nemurire faceti salt !
EU N-AM UITAT LUMINA
De-s unii ce pe lume Cred cā-au venit sā stea, Amar va fi sfârsitul Si vinul ce-l vor bea.
Suntem trimisi la viatā De Bunul Creator, Sā-i împlinim lucrarea Cu scop mântuitor.
Mai micā sau mai mare Pe fata sau ascuns, Cu toti avem menire În cāi de nepātruns.
De o uitām în luptā Sau pe-alta o furām, De-a rândul vom da seamā Când fi-va sā plecām.
E greu sā tii fāclia Tot timpul de nestins, Si-n suflet focul sacru Ca pe un Rug Aprins.
Eu n-am uitat LUMINA De unde am venit, Si nici lucrarea sfântā Ce mi s-a rânduit.
Mai rātācesc din drumu-mi Ades mā poticnesc, Si-atunci chem ajutorul Si-n suflet mā cāiesc.
De vād vreunu-asemeni Datoare sunt sā-i spun, În gesturi sau în vorbe Sau harpa sā i-o sun.
Cā suntem fii Luminii Si frati întru destin, Cu toti în conlucrare Sā spunem DA! si-AMIN!
Suntem într-o pārere Si-avem acelasi gând, Privind statuia strâmbā Vād pe POET plângând.
Dar mā întreb, artistul Când l-a executat, N-avuse-o viziune Ce ni l-a-ntruchipat?
De este EL, POETUL Simbol National, De ce l-a pus în straie Croite-n chip banal?
Jigniti suntem cā-n fatā Oglinda ni s-a pus, Dar suntem noi pe calea Luceafārului Sus ?
Când TARA plânge-n tainā Hotarul sfârtecat, De vinā sunt tot altii Noi nu avem pācat.
Când TARA geme toatā De sārācie grea, Noi vrem statui frumoase Sā strige despre EA.
Când TARA-i pārāsitā De fete si feciori, Noi vrem sā ni se umple Potecile cu flori.
Au nu cumva pe-aceia Ce-n lume am plecat, Ca sā cersim o pâine EL ne-a întruchipat???
Ori vruse sā ne-arate Cā suntem despuiati, Umblând strāini în lume De tarā descāltati?
E drept cā-n limuzine Si-n vile lāfāim, Dar oare în lāuntru Avem sā ne fālim? Cu sânge de româncā Si eu m-am ofensat, Dar poate cā-avem chipul Ce ni l-am meritat !..
De vrem ca EMINESCU Sā fie luminos, Sā nu uitām cā este Ce-avem în noi frumos
De vrem ca EMINESCU Sā vinā-n strai bogat, Sā-i luminām cārarea Cu zestrea ce-a lāsat
Sā ne trezim cu totii Si sus pe piedestal, Sā înāltām POETUL În Imn National !
Harpa-mi stā neatinsā Dar o voi acorda, Si ROMÂNIEI SFINTE Cântu-i duios voi da.
Privind la EMINESCU Acela din Înalt, Prin strunele divine Spre EL sā facem salt.
Gândind si la dusmanii Ce azi se veselesc, Sā le iertām furia Cu care-n noi lovesc.
Cântând vreau doar LUMINA Din NEAM s-o plāmādesc, Sā ne-arātām tāria De SUFLET ROMÂNESC !!
|
Stana Bunea - Montreal 9/9/2004 |
Contact: |
|
|