Stefan Cucu - " Emblematic filolog clasic român de azi "
Motto: „Clasicistii creatori de statura lui Stefan Cucu dau sansă oricărei culturi moderne si ulterioare. Poate mai mult decât oriunde, culturii române.”
(Liviu Franga)
Lectura unei cărti incită la o diversitate de abordări tematice, determinate de impactul: autor – mesaj – cititor, din nevoia de a cunoaste, în mod special, individualitatea si personalitatea celui dintâi.
Remarcabilă în acest sens este lucrarea Olimpiei Varga – „STEFAN CUCU, UNIVERSITARUL SI SCRIITORUL”, apărută la Casa Cărtii de Stiintă, Cluj-Napoca, 2015 (242 pagini), care integrează în circuitul istorico-literar o personalitate distinctă a culturii române.
La cei saptezeci de ani de existentă si la aproape cincizeci de ani de activitate profesională: didactică, stiintifică si literară, conf. univ. dr. si scriitorul Stefan Cucu este un nume de referintă în lumea cărtilor, recomandat de originalitatea interpretativă si creativă, de stilul concis si solemn, de o imensă bogătie intelectuală si afectivă, asemănătoare triumfului omului asupra tuturor vicisitudinilor vietii, a omului cu slăbiciuni (care niciodată nu-l pierd) si cu virtuti (care întotdeauna îl mântuie), de eruditia care, convertită într-un protocol imperios, lămureste probleme neelucidate sau controversate.
Această carte este o (re)scriere a identitătii culturale, pe care doamna dr. Olimpia Varga o realizează sub semnul receptărilor deosebit de favorabile, constituite în articole consistente, ce aduc importante contributii în exegeza operei lui Stefan Cucu.
„Muzeul sufletului”- poemul care deschide cartea, scris în tehnica sonetului, invită cititorul la meditatie si (de ce nu?!) la căutarea si găsirea propriei identităti, a sensului vietii în Cuvânt: „De vrei să-nnobilezi umila-mi viată,/ Cu inima semnează o postfată!”
Domeniile pe care le abordează Stefan Cucu în volumele publicate, în articole, studii si eseuri sunt deosebit de variate: arheologia si istoria veche a Dobrogei, bibliologia, civilizatia greco-romană, dreptul roman, filologia clasică, istoria, limba elină, limba latină, literatura comparată, literatura latină, literatura română, paremiologia, teologia.
În domeniul creatiei literar-artistice a cultivat: poezia, portretul literar, romanul, teatrul în versuri, memorialistica, aforistica.
Dr. Olimpia Varga, Universitatea „Ovidius”din Constanta, în „Cuvânt înainte”, mărturiseste că a încercat să caute si să adune în acest volum „cu sprijinul universitarului si scriitorului în discutie, aproape toate prezentările, portretele, articolele, cronicile, recenziile, paragrafele din dictionare consacrate activitătii stiintifice, didactice si literare a Domniei Sale, dar, în mod deosebit, cărtilor pe care le-a publicat de-a lungul anilor. A reprodus, cu unele exceptii, materialele «in extenso», întocmai cum au apărut în diferite cărti si periodice. În foarte putine cazuri este vorba de scurte referiri, de simple mentionări ale numelui său într-o ierarhizare valorică si într-un context mai larg. A cuprins în prezentul volum si câteva materiale inedite (prezentări critice, extrase din referate etc.), care văd acum pentru prima dată lumina tiparului.”
Am tinut să reproduc aici cu exactitate precizarea antologatoarei cu privire la cuprinsul volumului pentru că lucrarea de care ne ocupăm, în acest context, ceva mai mult, poate fi considerată drept fundamentală, impunând convingerea că tot ce se va scrie de acum încolo va trebui să tină seama si să pornească de la acest stadiu.
În prefata, intitulată Portretul unui clasicist, prof. univ. dr. Liviu Franga, Decanul Facultătii de Limbi si Literaturi Străine, Universitatea din Bucuresti, oferă cititorilor, după ce fixează „ramele”, „acele câteva tuse care conturează portretul schitat al unui clasicist din zilele noastre si din acest – si nu altul!... – colt al Europei. Voi scrie, asadar, despre profesorul, cercetătorul-cărturar si, nu în ultimul rând, din contră – poate surprinzător pentru stereotipul clasicistului, forjat în epoci revolute… – , despre scriitorul Stefan Cucu. Caz aparte în raport cu mersul traditiei si, totodată, exemplu ilustrativ, pentru exact această epocă a noastră, de prezentă a specialistului în clasicităti într-o lume care le priveste cel mult cu condescendentă.”
Prefata este si o initiere a celor interesati în cunoasterea si aprofundarea problematicii propuse, gândită de un specialist în domeniu si realizată din unghiul creatiei.
Pe coordonatele traditiei clasiciste românesti, concentrate sintetic, se înscrie opera lui Stefan Cucu, nu numai în stiintele antichitătii, căci este doct în limba elină si în limba latină, ci si în ceea ce înseamnă spatiul formativ cultural postantic, de la medievalitate până la postmodernitate. Pe bună dreptate, Liviu Franga îl defineste „emblematic filolog clasic român de azi” si realizează o clasificare stiintifică a cărtilor sale, „utile instrumente de acces direct si indirect la fundamentele Antichitătii”: Arheologia si istoria veche a Dobrogei. Bibliografie adnotată (1985, 338 p.), Manual de erotică. Texte din autori greci si latini antologate si comentate (1992, 90 p.), Dictionar explicativ de drept roman. Termeni, principii si expresii juridice latinesti (1996, 171 p.), Limba latină pentru juristi. Curs practic (2000, 91 p.), Dictionar român-latin de citate biblice (2000, 177 p.), Cogito, ergo sum. Dictionar de cugetări latinesti si grecesti comentate (2002, 465 p.)
Dintre contributiile istorico-literare, două cărti reprezentative consemnează Liviu Franga: Cursul de istoria literaturii latine Vol. I. De la origini până la Caius Valerius Catullus (1994, 124 p.) si Literatura latină crestină de la Tertullian la Fericitul Augustin (2003, 200 p.)
De la începutul carierei sale filologice, subliniază prefatatorul cărtii, si până în prezent, Stefan Cucu, în fiecare an, a sustinut cel putin o comunicare sau a publicat un articol în amintirea lui Ovidiu, pentru care manifestă un adevărat cult. I-a dedicat si o carte poetului latin, Publius Ovidius Naso si literatura română (1997, 263 p.)
În stiinta literelor clasice de la noi, Stefan Cucu marchează un moment reprezentativ prin contemporaneizarea Antichitătii. Elocvente în acest sens sunt volumele: Actualitatea anticilor. Ecouri ale antichitătii greco-latine în cultura română si universală (1994, 137 p.) si Ecouri ale literaturii latine în spatiul cultural european (2007, 306 p.)
O altă directie fundamentală în opera lui Stefan Cucu o reprezintă hermeneutica intertextuală, ilustrată prin două tipuri de cărti rar întâlnite în „bibliografia unui erudit clasicist”: Literatura în Dobrogea. Dictionar biobibliografic. Vol. I – II (1997 – 1999, în coautorat) si Portrete literare. Scriitori si publicisti contemporani din spatiul pontic (2002, 227 p.)
„Imaginarul fictiunii” este o altă formă originală prin care Stefan Cucu exprimă „trăirea Antichitătii” si aici se înscriu cărtile în care cultivă poezia, romanul, teatrul în versuri, portretul literar, memorialistica: Templul cuvintelor, versuri, Constanta, Editura Muntenia, 1993, 45 p., Muzeul sufletului, versuri, Craiova, Editura Reprograph, 2001, 199 p., Ultima zi a unui filosof, roman, Constanta, Editura Ex Ponto, 2007, 194 p., Iubire târzie, roman, Constanta, Editura Ex Ponto, 2013, 160 p.
Portretul clasicistului Stefan Cucu, realizat prin activitatea stiintifică si literară, este pus fată în fată cu portretul reflectat în oglinzile receptorilor: Constantin Cioroiu, Gratiela Gheorghe, Alina Capelariu, Enache Puiu, Traian Diaconescu, Radu Bărbulescu, Arthur Porumboiu, Vasile Sârbu, Gheorghe I. Tohăneanu, Emil Dumitrascu, George Sorescu, Marin Mincu, Mihai Dutescu, Valentin Ciorbea, Eugen Vintilă, Marian Barbu, Livia Buzoianu, Nicolae Rotund, Nechita Runcan, Constantin Daba, Florentina Nicolae, Alina Spânu, Aurelia Lăpusan, Ovidiu Ghidirmic, I. Vieru, Ovidiu Dunăreanu, Constanta Călinescu, Constantin Miu, Ion Rosioru, Dan Negrescu, Marina Cusa, Cristian Stancu, Laura Cojocaru, Alina Ciufu, Magdalena Vlădilă.
Cele trei anexe cuprind: (1) reproduceri după diplome, distinctii, medalii, premii literare si culturale, (2) schite de portret si caricaturi, (3) manuscrise în facsimil.
Această antologie îsi dezvăluie utilitatea ca instrument de lucru necesar pentru cei interesati de receptarea culturii clasice, dar si pentru a readuce în actualitate forta modelului antic, încununând o îndelungată preocupare si o evidentă pasiune a eruditului Stefan Cucu fată de problema abordată, relevându-ne, în acelasi timp, evidenta sa vocatie stiintifică, pedagogică, literar-artistică.
O remarcă pe care o facem în calitate de lectori pasionati este aceea că intelectualul Stefan Cucu trăieste cu intensitate în paginile cărtii, fiind el însusi în ipostaza de personaj, desăvârsit conturat, ale cărui întâmplări de viată impresionează puternic. Această trăsătură distinctivă captează interesul cititorului, mentinându-i trează în permanentă curiozitatea cunoasterii clasicistului integrat în zona filologică a scolii românesti.
Ne alăturăm si noi celor care-i recunosc meritoriile contributii sub raportul importantei cunoasterii stiintifice, a relatiei dintre realitate si fictiune, dintre experienta directă si procesul creatiei, dintre sursele nemijlocite ale oricărei scrieri si mijloacele de potentare a imaginatiei.
Prin întregul ei, cartea prezentată devine un argument, dintre cele mai convingătoare, care atestă necesitatea si importanta lucrărilor monografice (si considerăm că acest volum este primul pas către o asemenea lucrare), a cunoasterii totale a omului de stiintă, artă si cultură.
Sentimentul responsabilitătii scrisului în fata istoriei culturale si fermitatea cu care si-a asumat această hotărâre l-au călăuzit mereu si n-au permis ratiunilor incidentale să-i sugrume credinta fermă în invincibilitatea adevărului.
Un portret stiintific dinamic, dublat de spiritul literar-artistic în actiune fac din opera lui Stefan Cucu revelatia cuvântului scris, a cărui însemnătate poate fi si mai bine înteleasă prin raportare la predecesori.
Aparitia acestei cărti constituie un mare câstig, atât pentru cititorii de specialitate, cât si pentru ceilalti, fiind nu numai o lucrare de referintă, dar si un document de epocă.
|
Prof. dr. Nicoleta Milea 4/4/2016 |
Contact: |
|
|
