Chapters - Indigo : ORHAN PAMUK: " Museul inocentei”
“Museul inocentei” ne prezinta o poveste de iubire dintre doi tineri din Istanbulul anilor 1970. Kemal, are 30 de ani, si apartine unei familii bogate , locuieste in cartierul elegant Nisantasi, si este pe cale de a se logodi cu Sibel, absolventa de studii la Sorbona.
Dar intamplarea face ca,Kemal o intalneste pe Fusun, la 18 ani,o ruda indepartata, dintr-o familie mai saraca. Mama ei Matusa-Nesibe este croitoreasa si tatal eiTarik Bey a pierdut bani in investitii bancare. Fusun, al carei nume tradus inseamna “charm”, sau ‘talisman” este o fata de pravalie, intr-un boutique cu numele simpatic de Sanzelise. Proprietara lui Sanzelize, Senay Hanim vinde falsuri sau imitatii, foarte la moda si pe vremea aceea, ca de ex. poseta Jenny Colon, pe care Kemal o va cumpara pentru Sibel.
Jenny Colon nu este un designer, a fost de fapt o mediocra dar frumoasa cantareata de opera, de care poetul francez Gerard de Nerval a fost indragostit. Ea s-a casatorit cu altcineva, poveste paralela cu Kemal si Fusun, care si ea la randul ei se va casatori cu un minor producator de film, ignorand sau poate hranind obsesia lui Kemal pentru ea. Kemal o atrage pe Fusun la apartamentele Merhamet, unde ea vine ca sa-i returneze banii pentru poseta-imitatie. O.P. ne explica de unde vinele numele cladirii:” in 1934, Ataturk, parintele Turciei modern a incurajat populatia sa-si adauge nume de familie, pe langa prenume; pentru ca orasele nu aveau un sistem de a denumi strazi si case cu numere, familiile bogate care isi construiau o casa o botezau cu numele lor”. Aici, la apartamentele Merhamet, (unde mama lui Kemal depoziteaza obiecte vechi), Fusun si Kemal vor face dragoste pentru intiia oara in dupa-amiaza istorica a zilei de 26 Mai, 1975. Fereastra deschisa si perdeaua care se misca aduc zgomotul strazii si al copiilor care se joaca ... Si cand spun istorica , nu sunt sarcastica deloc, pentru ca de fapt aceasta dupa-amiaza va marca viata lui Kemal si Fusun deopotriva, si impreuna cu ei, si alte personaje. Desigur Sibel va fi afectata, mama lui Kemal, parintii lui Fusun, si toti prietenii lor comuni. Legatura dintre Kemal si Sibel se spulbera dupa o logodna –banchet de o mare eleganta, la care Kemal a reusit cumva sa o invite chiar si pe Fusun!
In apartamentul Merhamet, Fusun va pierde un cercel cu monograma, si acesta va fi regasit peste ani, si va deveni obiect de colectie in Museul Inocentei. Da, museul chiar exista cu adevarat (Masumiyet Muzesi), in cartierul Cukurcuma, din districul Beyoglu, in Istanbul.
La fel precum in alte romane, O.P. este preocupat de diferenta intre stilul de viata, atitudinile, prejudecatile si legile sociale nescrise ale Turciei moderne. Daca fetele incearca din greu sa para “moderne-occidentale” adica lipsite de inhibitii, in realitate, ele nu pot schimba tabu-uri sociale, ca de ex. codul nescris al virginitatii inainte de casatorie. In capitolul intitulat “Intreaga mea viata depinde de tine”, Fusun il intalneste din nou pe Kemal, si pune intrebarea:” Si acum? ce se va intampla de acuma?”. Kemal si Sibel au prieteni care privesc cum se destrama relatia lor, ii intalnim pe Zaim, un tanar entrepenuer care a creat Meltem, prima apa -gazoasa cu gust de fructe in Turcia, pe Nurcihan, prietena lui Sibel care avut multi iubiti pe vremea cand studia la Paris, dar odata reintoarsa acasa la Istanbul devine o alta persoana, interesata de o casatorie traditionala.
Un personaj secundar simpatic si onest este soferul familiei, Ceftin-Efendi, care conduce un Chevrolet 56, in timp ce Kemal se imbiba cu raki la diferite ocazii. Cam mult raki, si cam multe ocazii...
Orhan Pamuk isi indrageste personajele, le cladeste cu atentie la detalii, dar parca cel mai mult este indragostit de un alt personaj din carte: Istanbul, orasul unde se petrece drama. Orasul pe care il descrie in cartea sa din 2005, “Istanbul, memorii si orasul”, este Ithaca lui, adica locul unde Ulise se intoarce mereu si mereu...
Timp de 8 ani, Kemal se va intoarce la casa lui Fusun, pentru cina si taclale, si va sustrage ca sa zicem asa ,obiecte de uz comun, pe care le va pastra pentru a recrea memoria lui Fusun, si ...un museu!
Museul Inocentei deschis in 2012 intr-o zona veche din Istanbul, contine peste o mie de obiecte-exponate, aranjate pe patru nivele. Aici, Pamuk a depositat relicve din Turcia anilor “70, care sunt personale, dar nu numai, artifactele exprima viata unei societati apuse. Desigur, ca si solnita din casa lui Fusun, si chiar si mucurile de tigari fumate de ea(4213), ocupa un loc in expositie. Kemal le considera”talismane“, adica un alt mod de a spune Fusun.
Pamuk a fost inspirat de museul Bagatti Valsechi din Milan, museu care este de fapt vila unei familii bogate, din secolul 19,cu multe obiecte de arta renaissance, mobila, tapiserie, si un aer de intimitate culturala. Ce distinge un museu de o consignatie, sau un magazin de antichitati, sau un garaj cu vechituri? Dorinta de a conserva unTimp Trecut si Oamenii lui, cu solnita, tigarile, hainele si povestile lor de iubire.
|
Dr. Diana Laza Toronto 4/1/2016 |
Contact: |
|
|
