Ana Blandiana
ANA BLANDIANA s-a nascut in data de 25 martie
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităti, academii, organizatii culturale — mai multe călătorii de documentare si studiu în diverse tări europene si a participat la congrese si festivaluri de poezie.
A publicat o serie de volume de poezie.
I-au mai apărut grupaje de poeme în reviste si antologii din Anglia, S.U.A., Canada, Italia, Spania, Franta, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania.
După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare si articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca si nenumărate conferinte, lecturi publice, interviuri, interventii la colocvii, simpozioane si mese rotunde în principalele tări europene.
Ana Blandiana este :
- Presedinta a Fundatiei "Academia Civica"
- Director Fondator al Memorialului Victimelor Comunismului
si al Rezistentei
- Presedinta de onoare a PEN Clubului Roman
- Membra a Academiei de Poezie Stéphane Mallarmé
- Membra a Academiei Europene de Poezie
- Membra a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO)
În ultimii doi ani ai guvernarii Ceausescu, numele Anei Blandiana a fost interzis in România iar cartile ei au fost scoase din biblioteci.
A fost unul dintre initiatorii Aliantei Civice ( a carei presedinte a fost intre 1991 si 2001) si a Fundatiei Academia Civica pe care o conduce.
Alaturi de Romulus Rusan initiaza si realizeaza sub egida Consiliului Europei Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet.
Probabil multi dintre cititori isi reamintesc de volumul " America ogarului cenusiu " scrisa impreuna cu Romulus Rusan.
* Publicam, mai jos, din poeziile aparute inainte de 1989 si contestate de puterea de atunci.
Cruciada copiilor
Un întreg popor
Nenăscut încă
Dar condamnat la naştere,
Foetus lângă foetus,
Un întreg popor
Care n-aude, nu vede, nu înţelege,
Dar înaintează
Prin trupuri zvârcolite de femei,
Prin sânge de mame
Neîntrebate.
Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
Delimitări
Noi, plantele,
Nu suntem ferite
Nici de boală,
Nici de nebunie
(N-aţi văzut niciodată
O plantă
Înnebunită,
Încercând să intre
Cu mugurii în pământ?),
Nici de foame,
Nici de frică
(N-aţi văzut niciodată
O tulpină galbenă
Încolăcindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.
|
Observator 3/27/2016 |
Contact: |
|
|
