Umbre si mânere
Stau oasele cu toate-mpachetate ca-ntr-o cutie bună de trimis, coloana se tasează cât mai poate şi visul s-a scurtat ca orice vis
Ne agăţăm de umbre şi mânere, ne alungim spre ce vom fi şi cât, spre zorii unşi cu lacrimă şi miere că vom muri cu dragostea de gât
Ne mai hlizim la îngerii de cretă, mai prindem de-un picior pe Dumnezeu, rămâne-n drum călcâiul ce regretă că pus pe cui s-a înţepat mereu
Mai zăbovim ca la un semn lunatic în voia de-a ne comprima în prunci, dar facem saltul vieţii acrobatic riscând cu plasa clipei de atunci.
|
Virgil Dumitrescu 3/25/2016 |
Contact: |
|
|
