N.Steinhardt - evreul care a îmbrăcat haina lui Hristos -
30 martie 1989, o zi obisnuită ca toate zilele...
Rezerva 821 a Spitalului Judetean din Baia Mare. Părintele Nicolae era internat cu o zi înainte cu diagnosticul de angină pectorală dureroasă. „Pe părinte l-am găsit, povesteste Florian Razmos, cu perfuzie la mâna stângă, într-o stare de somnolentă, din care periodic revenea si comunica cu cei prezenti...” A rămas singur cu părintele, lângă fereastră. „Mai bine stai aici pe pat...ca să nu răcesti lângă geam”- l-a invitat Steinhardt.
Văzând că i se înrăutăteste starea, Florian cheamă doctorul cu un ecograf portabil. „Fetelor, le spune părintele Nicolae surorilor care încercau săi potrivească ecograful, nu vă mai chinuiti, nu aveti ce să-mi faceti.”
Adresându-i-se apoi lui Florian : „Florian, aprinde o lumânare dacă ai.” „Da, părinte, am lumânare. Si i-am aprins-o imediat, spunând : „Linistiti-vă părinte, am aprins lumânarea.”
„Acum ia din geantă Cartea de rugăciuni si caută rugăciunea care se spune pe patul de moarte.”- i-a spus părintele. I-a citit rugăciunea cu pricina si a întrebat doctorita dacă e grav. „Da, e grav, i-a scăzut pulsul. Puteti să-i anuntati prietenii de la Rohia care sunt la masă.!”
Când s-a întors de la telefon Florian, l-a găsit mort. „A murit, a spus doctorita, nu a mai reactionat deloc.
Corpul defunctului nu a fost dus la morgă, a rămas până în jurul orei 22, când a sosit o masină din Tg. Lăpus, care l-a dus la Mânăstirea Rohia.
Înhumarea rămăsitelor pământesti a avut loc duminică 2 aprilie 1989, la Mânăstirea Rohia.
L-au însotit pe ultimul drum Alexandru Paleologu, Toader Paleologul, Sorin Dumitrescu, Stelian Tănase,Viola Vancea, Stefan Râmniceanu si altii. Curtea mânăstirii s-a dovedit neâncăpătoare. Sute de oameni au venit să-l conducă pe ultimul drum pe evreul încrestinat. De la el ne-a rămas celebrul „Jurnal al fericirii”, cartea cea mai citită a ultimului deceniu din secolul trecut si chiar de astăzi. A cunoscut peste zece editii în tară si peste sapte în străinătate.
N. Steinhardt a fost scriitor, publicist, condamnat politic si monah ortodox, atras în egală măsură de literatură si muzică, cât si de teologie si drept. Personalitate sa efervescentă cu preocupări polivalente este evocată de mai toti cunoscutii săi, reprezentanti ai lumii literare si religioase, oameni, colegi de închisoare de la Jilava, parohi de la Rohia etc.
Născut în comuna Pantelimon în vara anului 1912 dintr-o familie evreiască, Nicu Steinhardt a primit o educatie aleasă. Tatăl era inginer, cu studii în Elvetia coleg cu Albert Einstein. Scoala primară a făcut-o în Pantelimon, încă de acum se alătură ortodoxiei. „Pentru mine crestinătatea se confundă cu o poveste de dragoste : o dublă îndrăgostire de biserica crestină si de neamul românesc.” Îsi ia bacalaureatul apoi licenta în drept unde îsi dă doctoratul cu lucrarea „ Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional”.
Pentru că nu a aderat la revolutia comunistă, a fost luat în evidenta securitătii în 1956. Chemat să depună mărturie împotriva grupului „mistico-legionar” din care făceau parte Constantin Noica, Dinu Pilat etc, el refuză si este condamnat la 12 ani muncă silnică, alături de Alexandru Paleologu, Sergiu Al.George, Păstorel Teodoreanu, Vladimir Străinu, Marietta Sadova. Va trece prin închisorie Jilava, Gherla si Aiud. Urmând sfatul tatălui său : „Dacă vei accepta să depui mărturie vei avea zile linistite si nopti chinuite, dacă însă vei refuza să depui mărturie vei avea zile grele si nopti foarte linistite.”, a acceptat închisoarea, decât să-si trădeze prietenii, avea 47 de ani când închisoarea Jilava a devenit pentru el „academie si altar”,celula 18 a închisorii avea să se transforme în altar, cu ajutorul părintelui Mina.
Asa începe povestea dintre preotul Mina si noul ucenic. După zile de ucenicie, scena botezului este aproape teatrală. „Mina rosteste cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap si pe umeri tot continutul ibricului si mă botează în numele Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh. De spovedit m-am spovedit sumar : botezul sterge toate păcatele. Mă nasc din nou din apă viermănoasă si din duh rapid”.
După 1964, când a iesit din închisoare, îsi caută loc într-o mânăstire.
Asa ajunge la Rohia, în 1980 îl tunde în monahism si îmbracă haina monahală.
Profilul intelectual si moral al lui Nicu Steinhardt se regăseste în una din cele mai rafinate metafore utilizate în „Jurnalul Fericirii”, o sănătate spirituală „adamantină” (Jurnalul Fericirii1991, pag.8.) Iesirii din sistem, Nicu Steinhardt îi propune solutia infailibilă a credintei crestine.
El a avut o viată grea, începută din 1940, când problema evreilor fusese pe primul plan, după instaurarea comunismului este înlăturat din Baroul avocatilor din Bucuresti, din viata literară, a pierdut treptat drepturi, privilegii, proprietăti, pozitii, posturi ocupate, bunuri, sanse, până ajunge un simplu functionar, plătit modest. În 1947, în urma unui denunt al lui George Călinescu ( ?!) este dat afară din postul de redactor al „Revistei Fundatiilor Regale”, trăieste un deceniu în anonimat, după iesirea din închisoare a prestat munci necalificate, descărcător de marfă la Alimentara, contabil, muncitor necalificat la o fabrică, preda pe unde putea lectii de lumbi străine particular, aflându-se permanent sub supravegherea securitătii.
Rămâne de la N.Steihardt o lectie de viată pe care tineretul ar trebui să si-o însusească. Si ar trebui să se nască o miscare de masă care să lupte să nu se mai repete asemenea urgii.
|
Ion Ionescu -Bucovu 3/25/2016 |
Contact: |
|
|
