Psalmul Bunei Vestiri
De-adânca-i frumusete s-a spăimântat: ''Marie!''
Tot ce-nvătase-n ceruri, uită s-orânduiască,
Precum la o serbare, în loc de poezie,
Direct i-a zis Fecioarei că-aleasă e să nască.
Ea se-mpietri în cuget, mult timp nedumeririi,
Aripei ce zburase pe la-nceputuri lumii:
''Cum roua colt să lege, schimbând hotarul firii?
Sământa e cusută numai cu acul humii.
Fuiorului din lună, nimic nu-i toarce stuhul,
Doar cântecu-i rămâne-n ecou purtat de umbre...''
Si a răspuns Trimisul: ''Din cer veni-va Duhul,
Grăuntul lui de flăcări prin tine să-l adumbre!''
''O, n-a fost vis, îsi zise, când dispăru Străinul.
Numai un înger lasă ca semnătură crinul!''
PSALM LA TĂRMUL GALILEIC
Atât de mâine-mi seamăn cu-a Dragostei cascadă,
Că hamul ham rămâne, muscând până la oase.
Simun îmbrătisării si dunelor livadă,
Plâns inimii ce bate si-n drepti si-n păcătoase.
Chimbal de-aramă spartă, psalm ruginit tingirii,
Nimic din heruvimul, ciung de-a aripei fală.
La ce mi-i bună-argila, de cupă nu-s Iubirii,
Când roua, dimineata, pe lacrimă o scoală?
Ca sângele e vinul, că inima îl stie
Cum mi-au cântat cocosii de-a cruce bine-nfiptă.
Nu-i Grădinarul Mortii ce-L tot aud: Marie!
Ca fagurul de miere-I adâncul gol din criptă...
Iubirea toate iartă, din nou toate le crede,
Că-i tărm de unde până în Dumnezeu se vede.
PSALMUL MIELULUI DE PAsTE
''Ca pe un miel ce-l tunde 'naintea junghierii'',
Asa gândea de Tine înlăcrămat Isaia.
Expertii-l corectară, de-acord cu bărbierii,
Că nu tunzi mielutelul de n-are păr ca oaia.
De Miel, nu de berbece, a scris în text profetul,
Nevinovat spre jertfă, de-ajuns nu-i fu cutitul,
Ci urâtindu-i blana, slujind, spurcând cu-ncetul,
Ca mielul întru toate va fi si Răstignitul.
''Zi pietrelor din cale pâini albe să devină!''
''Nu-s spre dărăbul burtii, târând pe azi în mâine'',
Dar nu i-ai spus, Cuvântul si-l vei lăsa la Cină,
În Mielul ce se frânge în trup de om si pâine.
Hai, inimă, fântânii, dă-i rostul cumpănirii,
Găleata să-nțeleagă că-i slujnica Iubirii.
PSALMUL DE TAINĂ AL SĂRUTULUI
C-ar fi prin codri-o iarbă a fiarelor... Străină -
Culesului cu vraja, că rozelor e riga.
Oricare fier ce leagă,-l destramă ca rugină,
În fata ei nu-i cheie să-ti tăinuie veriga.
Safirul vesniciei - sub grea încuietoare,
Iar raiului sub ivăr i-e poarta-i de rubine!
Si vin îndrăgostitii, prostuti, din întâmplare
Aflând care-a fost semnul secretelor divine.
Că gura nu-i făcută de Cel-Înalt, să pască.
Ea-i omului grăirea, cum cerul Lui e-n soare.
Când două guri descopăr că pot să înflorească,
Întru sărut e-ascunsă miraculoasa floare.
Că-n chipul Vorbei-Sfinte ne-a modelat pământul,
Pe cruce n-a fost dogma, ci Fiul Său - Cuvântul.
Kitchener, Ontario
|
Dumitru Ichim 3/23/2016 |
Contact: |
|
|
