Rezonante : Esentă de spiritualitate (II)
În numărul trecut al Revistei Observatorul am publicat un mic extras din cartea mea: ”Departe de Tara cu Dor”, despre cartea scriitorul nonagenar Nicolae Stan Petrutiu, „Amintiri din Satul cu Dor”.
As dori să continui pe aceeasi temă, numai că de această dată îl voi lăsa pe dl. Petrutiu să se prezinte prin propriile cuvinte.
”Sunt deci Nicolae Stan Petrutiu, născut la 16 noiembrie 1921, în Săliste, pe ulita Brata, fiu de „econom de oi” cum le place ciobanilor mărgineni să-si zică; tata, Nicolae a lu' Stan, mama, Maria, născută Gligor, din Tilisca” – asa se introduce în cartea sa “Neamul meu sub vremuri”
„Îmi vine greu să scriu despre trecerea mea prin lume, că poate am trecut „ca popa prin Rai”, cum se zice. Însă nu pot să nu le împlinesc dorinta si poate curiozitatea, multumind Domnului Dumnezeului părintilor că m-a învrednicit să ajung la pragul celor 90 de ani, pe care i-am dus în cârcă, cei mai multi în blestematul secol XX. Dacă mă uit înapoi, îmi vine greu să cred că până acum, numai mort n-am fost, fiind tăran prin nastere, economist si jurist prin instruire, muncitor si puscărias politic prin împrejurările istorice si sociale în care am trăit.”
“Copilăria si adolescenta mi-am trăit-o în satul natal, crescut în frică de Dumnezeu si cu rusine de oameni, cu harul împărtăsit de cele patru biserici, cu stiinta dobândită la scolile primare si secundare locale, cu omenia, virtutea muncii, a cinstei, a respectării datinilor si cu dragostea de slobozenie si de neam din casa părintească si din Mărginime. Ca pe multi mărgineni, oaia m-a hrănit, codrul mi-a fost frate, credinta temelie, scoala îndrumător, cartea mijloc de încântare si cunoastere, neamul românesc izvor de energie si tara Arcadie cu turme, holde, flori si cântece… Pot zice senin că până la năvala bolsevismului: „et in Arcadia ego”, cu toate neajunsurile si prefacerile, nu totdeauna în bine, dintre cele două războaie”.
„Instruirea si cultura le-am dobândit la Scoala Primară, la Gimnaziul Mixt si la Liceul Comercial din Săliste; la Academia Comercială din Cluj, refugiată la Brasov, la Facultatea de Drept din Sibiu si Cluj, la Scoala de Ofiteri Tehnici Auto de rezervă din Bucuresti, la „Universitătile” puscăriei politice din Aiud si Gherla si la permanenta scoală a vietii. Am avut parte de dascăli si profesori întelepti, la armată, de instructori cu dreaptă judecată si cu dragoste de tară, în puscărie, de paznici ticălositi si de frati de suferintă, docti. “
Oare ce as mai putea eu adăuga la culoarea cu care se portretizează singur? Mai nimic...
Pentru că intentia este să îl las pe dl. Petrutiu să ne vorbească, am selectat si o poezie din volumul său “Valuri si Unde”, editura Salgo, Sibiu, 2012.
Păcat după pacat
de Nicolae Stan Petrutiu
În ziua –n care n-am cântat,
Nici rugăciuni nu am mai spus!
Deci am făcut dublu păcat.
Uitând ce-i jos, hulind ce-i sus.
În seara când m-am îmbătat
N-am fost în stare-a mai gândi
Si iar am căzut în păcat:
Mândria, lenea, mă pândi.
În noaptea când n-am mai visat,
În gânduri vicii mi-au venit
Si de păcat n-am mai scăpat,
Viciile s-au înmultit.
În viată când n-am mai iubit
Păcatul a ajuns durere
Căci dragostea mi-am pângărit
Pentru o clipă de plăcere.
Când tara nu mi-am apărat
Si neamul mi-am dispretuit
N-am mai stiut nici ce-i păcat
Si sufleteste am murit. “
Pentru mai multe informatii despre dl. Nicolae Stan Petrutiu, vă rog să vă referiti la interview-ul pe care domnia sa l-a dat revistei Tribuna, cu ocazia aniversării primilor săi 90 de ani de viată:
http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/scriitorul-salistean-nicolae-stan-petrutiu-la-90-de-ani-72581.html
|
Milena Munteanu / Toronto 3/22/2016 |
Contact: |
|
|
