Sfatul psihoterapeutului ; Fluturi in devenire
Primavara, odata cu copacii infloriti, apar si omidutele, ce in curand vor deveni fluturii veseli, imprastiind Viata si Bucuria. V-ati intrebat vreodata cum au fost create aceste omidute flamande si cu ele fascinatia fluturilor?
Una din cele mai miraculoase transformari ale naturii se intampla in procesul de metamorfoza al omizii ce va deveni fluture. Pentru a-si implini menirea, omiduta, nascuta o biata fiinta taratoare, parcurge etapele unei calatorii fascinante, culminand cu viata de fiinta zburatoare.
Omida fiind, mananca cu pofta tot ce intalneste in cale, crescand cu repeziciune pana cand nu isi mai incape in propria piele. Si atunci trebuie sa renunte la vechea haina, ba chiar la cateva randuri de piele, pentru a deveni fluture. In etapa de nimfa incepe marea transformare. Desi din afara pare ca nu se intampla nimic, in interiorul crisalidei are loc un travaliu intens prin care corpul omizii se transforma in ceea ce omida nu si-ar fi putut imagina niciodata ca va putea fi. Nimic din afara nu o poate ajuta sau grabi procesul de metamorfoza. Totul se intampla inauntru, si e un proces miraculos.
Odata metamorfoza finalizata, Fluturasul isi incepe noua Viata. La inceput aripile sunt micute si neajutorate, insa sub caldura soarelui, este gata sa isi ia zborul pentru prima data.
Metamorfoza fluturelui exista in fiecare din noi. Avem nu doar sansa sa devenim fluturii care suntem meniti sa devenim, insa avem o nevoie intrinseca- o foame continua pe care o intelegem prin cautarea sensului, a menirii noastre in acesta viata.
Acesta foame nu se stinge decat in momentul in care acceptam acest proces de metamorfoza, si ne dam liberatea, fara a ne mai pune frane, in a trece de pragul fricii, de a ne lasa sa devenim ceea ce eram meniti de la bun inceput sa devenim.
Avem acesta sansa mai intai la adolescenta – etapa special creata sa favorizeze acesta transformare la toate nivelele. Ne punem insa singuri blocajele fricii, nesigurantei si neincrederii in sine. Frica de a da gres, de schimbare, de a fi diferiti, de a pierde iubirea, aprobarea si acceptarea celorlalti, frica de a gresi – sunt franele cu care nu ne lasam sa parcurgem acesta metemorfoza. Propria devenire deviaza din ceea ce am putea sa fim- un Fluture (“Butterfly”), resemnandu-ne a fi doar o musca (“fly”).
Continuam sa ne traim viata de Musca pana la punctul in care nu mai putem suporta aceasta carcasa, nu ne mai simtim bine in propria noastra piele.
Cautam solutii in jur, incercand sa ne aliniem cu ceilalti. Suntem prinsi in valtoare vietii, pe cararea pe care am pornit-o deja, si nu lasam nimic sa ne deraieze de la acesta carare. Si cu cat am mers mai departe cu ea, cu atat ni se pare imposibil sa ne mai intoarcem din drum. Continuam sa mergem pe un drum care nu este al nostru; un drum anevoios, simtindu-ne extenuati la fiecare pas.
Reusim sa ne facem o familie, cariera, copiii, casa, o alta casa; pozitie sociala; respectful celorlati. Si, dupa ce am muncit atat de greu sa realizam toate acestea, simtim un gol interior tot mai adanc, tot mai dureros; o lipsa a bucurie. Simtim ca viata nu are nici un sens. Ne sperie perspectiva mortii. Ne punem toate sperantele si asteptarile in copii. Succesul sau esecul lor ecueaza cu propriul nostru success sau esec.
Incercam sa facem schimbari in jurul nostru – schimbam lucrurile in casa, apoi casa, serviciul, tara, prietenii, familia... si totusi golul creste nemilos inauntrul nostru, ca o tumoarea canceroasa.
Cand toate sperantele au cazut, cand ne simtim pierduti, si am demolat tot ceea ce credeam ca poate fi gresit in viata noastra – apare o Lumina. O noua sansa de a parcurge procesul de metamorfoza: “criza de la mijlocul vietii”. Etapa vietii de dupa 40 de ani, de multe ori luata in ras, dar care nu e altceva decat un dor flamand de a ne regasi pe noi insine, de a ne urma propriul destin.
Si atunci ni se deschide sansa de a intra in procesul de metamorfoza a fluturelui. Un proces care ne inspaimanta, dar care e travaliul catre Viata de fiinta zburatoare. Frica vine din incapacitatea noastra de a vedea, cu ochii de omiduta, ce ar insemna sa fii un Fluture. Insa odata deveniti Fluturi, nu va mai fi nevoie sa ne taram niciodata.
Metamorfoza se poate intampla doar pentru fiecare cu el insusi. Nu putem controla sau grabi din afara procesul. Pentru fiecare se intampla la timpul lui, in felul lui. Daca vei incerca sa intervii din exterior, chiar din dorinta de a ajuta, omiduta nu se va mai deschide in fluture niciodata.
In procesul nostru e nevoie sa renuntam la vechile haine, pentru a deveni ceea ce suntem meniti sa devenim. Insasi omiduta trebuie sa renunte la 7 randuri de piele pentru a putea deveni fluture.
Trebuie sa renuntam la ceea ce suntem, pentru a deveni ceea ce am fost meniti sa fim.
Sophia Barna M.Ed., M.S.W., R.S.W.
Psihoterapeut si Consultant in Optimizarea Performantelor
www.crossingyourbridges.ca
|
Sophia Barna / Toronto 3/22/2016 |
Contact: |
|
|
