Cronica la „Există un Tu” - Poeme de Victorita Dutu
Victorita Dutu - Există un Tu (Ed. Betta, 2016)
Victorita Duta a absolvit Facultătile de: Matematică (1995) si Filosofie (1999) din cadrul Universitătii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Este profesoară de matematică pasionată de spatiile infinit dimensionale si pictorită cu numeroase expozitii nationale si internationale. Tablorile sale si romanul Gabriel (Ed. 2015), tratează teme religioase. Nici volumul de versuri Există un Tu (Ed. Betta, 2016), pe care-l comentez în continuare nu face exceptie, întregind trinitatea creatiei Victoritei Dutu.
Paul Valéry afirma că poezia e matematică si metrica îl confirmă. Victorita Dutu ca profesoară de matematică se apropie de oamenii de stiintă credinciosi. Si sunt numerosi. E suficient să-l amintim pe Albert Eistein. Credinta lor apare în fata problemelor teoretice insurmontabile. La Victorita Dutu, bănuiesc că religiozitatea se iveste din pasiunea pentru spatiile infinite.
Infinitul devine principala caracteristică a lui Dumnezeu, atributele sale fiind nesfârsite. Demiurgul reprezintă metaforic osia lumii si este apelat aparent familiar cu Tu, pornind de la sintagma “Tie Doamne!”: „există un Tu/ în jurul căruia/ lumea se roteste”.
Dumnezeu a creat lumea din logosul divin (cuvânt, gând, faptă). Logosul este un fruct semănat peste lumină, ce se hrăneste din sine însusi. “Cuvântul infinit/ Zideste lumea”.
Lumea este si ea în prefacere infinită. Mintea noastră constituie cerul sufletului iar deasupra noastră Demirgul construieste ceruri infinite suprapuse (ca spatiile infinite din matematică).
Si omul are o latură infinită, sufletul nemuritor: “Omul ce/ Creste în Tine/ Cu sufletul/ Infinit/ În infinitul/ Tău”.
Dumnezeu e mirele iar lumea mireasă. Biserica e si ea mireasă asa că lumea si biserica devin sinonime. Biserica devine lume dacă ne amintim de ideea lui Blaga conform căreia, peretii exteriori, pictati ca si cei din interior, sacralizează ambientul.
Tema principală a cărtii este desigur morală. Omul este un gol care se umple de cuvântul lui Dumnezeu si de lumină. Dumnezeu îi insuflă bunătate, iubirea aproapelui si toate virtutile. Îi cere respectarea celor zece porunci.
Omul îsi împlineste fiinta personală în cuvântul Lui: “Cuvintele Tale/ Semănate în lume/ Au făcut să crească/ Mândre grădini/ Prin care oamenii/ Tăi ce se hrănesc/ Din cuvintele Tale/ Să se bucure în/ Frumusetea lor/ Că Tu esti cu ei/ Si ei îsi duc viata/ În Tine.”
Autorea are încredere că Dumnezeu va reîntoarce oamenii la dreapta credintă si lumea va fi mai bună: “Tot ce e gând curat/ Este al Tău/ Tu curătesti lumea/ Prin cuvintele Tale/ Si tot ce-i pur/ La Tine se întoarce/ Neîntinat în/ Lume mergând/ Cu Tine de mână/ Ca la Tine să/ Revină mai pur/ Si mai mare-i tăria/ De a fi în lume.”
Viata este un sir de initieri în drumul spre Dumnezeu. Treptele vietii reprezintă tot atâtea încercări spre dreapta credintă.
Poeta se imaginează călătorind cu pasărea gândului spre lumină. Zborul spre transcendent dă sensul vietii. Sufletul e partea noastră de infinit: „Sufletul e la granita/ Dintre lumea finită/ De-aici si lumea/ Infinită ce-l asteaptă”
Credinta zideste o casă care devine întreaga lume. Locuirea autentică este religioasă. Lumea este minune divină. Cine are credintă nu trebuie să se teamă.
Omul este : ”lumină/ îmbrăcată/ în cuvânt” din moment ce are spirit. Cuvânt e si pasul lui Dumnezeu prin lume.
Volumul de versuri Există un Tu reprezintă un imn dedicat Creatorului, demarcatiile cu trei puncte constituie momente de respiro în recitarea/citirea poemului fluviu.
Stilul este direct, extatic, elocvent.
Poeta constituie un caz aparte în peisajul liric contemporan. Credinta în puterile infinite ale dumnezeirii o individualizează. Poeta afirmă că locuirea omului pe pamânt are sens dacă este întru Dumnezeu care reprezintă singura cale spre mântuire. Victorita Dutu, prin volumul de versuri Există un Tu, îsi exprimă credinta că starea de normalitate, bazată pe dreapta credintă, va reveni în viitor.
|
Lucian Gruia 3/15/2016 |
Contact: |
|
|
