Grupaj poetic dedicat Mamei
MÂNGÂIERE
Mă cheamă florile din curte,
M-asteaptă mama să revin,
Mă regăsesc în doruri multe,
Si orice dor e un suspin!
Parfumul de iarbă tăiată,
Revine-n nopti de feerie,
Si mă trezesc, iar, mângâiată,
Ca-n anii din copilărie.
Rămâne gândul meu sublim,
Să am părinti si mângâiere,
Să am la cine să revin,
Si ce să mângâi cu plăcere.
MAI SUNT COPIL, MAMĂ!
Mai sunt copil, cât tu mai esti,
Mai sunt copil cu gând curat,
Mai sunt copil, cât mă iubesti,
Mai sunt copil, cât n-ai plecat,
Mai sunt copil, fiindcă-mi zâmbesti,
Mai sunt copil scutit de plâns,
Mai sunt copil, cât îmi soptesti,
Mai sunt copil si-mi e de-ajuns,
Mai sunt copil, fiindcă mai cred
În nemurirea de părinti,
Mai sunt copil, fiindcă mă pierd
În ochii lor, cei prea cuminti,
Mai sunt copil, fiindcă am vis,
Mai sunt copil, fiindcă plătesc,
Mai sunt copil, fiindc-am promis
Prin ei un timp să vesnicesc.
PÂINE CALDĂ
Pâine caldă în cuptor,
Numai tu puteai să faci,
Să o-mparti la toti cu dor,
Să le-arăti că îti sunt dragi.
Mamă, mâna ta curată
Si gândirea ta cinstită
Le sărut, ca altă dată,
Te vreau, vesnic, fericită.
Pâinea caldă! Mamă dragă,
Ce te-ai rupt în parti, o mie,
Te doresc mereu întreagă,
Ca-n sfânta-mi copilărie.
Zână blândă din poveste,
Icoană spre vesnicie,
Fără tine viata-mi este
Pom trântit de vijelie.
TE NINGE TIMPUL, SCUMPĂ MAMĂ
Te ninge timpul, scumpă mamă,
Si-ncet, încet, mă ning si eu,
Si mă cuprinde, asa o teamă…
Să nu te cheme Dumnezeu.
Stiu că-i târziu, da-i prea devreme!
Eu nu concep a accepta
Si inima-si face probleme,
C-ai să te duci măicuta mea…
Mi-e greu să stii aceste vorbe,
De-aceea le-am întârziat,
Dar sunt cuvinte fară noime…
Să stii că nu-i adevărat.
În păr ti-a nins întelepciune,
Pe fată ai…asa…ceva…
Sunt niste dungi săpate-n tine.
Oare, sunt si din vina mea?
As vrea să nu prea le mai vezi,
Ele, atât de mult mă dor…
Te mint si vreau ca tu să crezi
Că-ti dau prestanta anilor.
Asa de dragă-mi esti mămică,
Asa frumoasă-ti-e menirea…
Iar, deacum, ca străbunică,
Tu meriti, mamă, nemurirea.
MAMĂ, UNIVERS DE DOR
Mamă, univers de dor,
Rădăcina mea cea tare,
Mă străpunge un fior
Când spun mamă si mă doare.
Galaxia mi se-nchide,
Dacă tu mă lasi cu dor,
Nu ceda mortii perfide,
Fiindcă mamele nu mor.
Fă tu, Doamne, o minune,
Ca toti fiii si nepotii
Lângă ea să se adune
Si s-o ia din gheara mortii!
Pentru faptele ei bune,
Să faci, Doamne, din vis floare,
Să rămână-n astă lume,
O mamă nemuritoare!
|
