Psalmii
PSALM ÎN DOI SI-O SOACRĂ-N PLUS
Eu nu-nteleg Iubire, grădina mea si plaur, Cum peste silogisme plutesti ca o nălucă. Metal întorc vocalei, de duhul lui de aur, Prin alchimii de cântec, aminte să-si aducă,
Dar sceptrul îl vrea mintea, că-algebrei e despină, Că totul se măsoară cu kilul si calupul, Că-ar prinde-n ecuatii chiar zvonul din lumină, Masinării de glande isprăvnicindu-mi trupul.
Stupar de constelatii nu-i dragostea, ci-un număr, Că luminândei zborul i-l socotesti pe deste. Eu una stiu, iubire, când păru-l lasi pe umăr, Chiar Dumnezeu fereastra deschide si priveste.
L-atâta bucurie, ce n-o poti strânge-n lacră, De-i nuntă, ce contează că mintea-ti va fi soacră?
PSALMUL CU PILDA CARCASEI
De n-am să fiu acasă, cheita e sub scară, Parola este magul, caratelor portită... Fum alb, descânt de ape, Te-nchipui din penită, Ca jertfa de cântare din rourări de seară.
Ne căutăm de-a rândul, unul spre altul, drum pe Întârziere nouă, că vechi încă-i nestiul. Cum dor pelinul strunii, arcusul si târziul, Care-n sotron se joacă la colt de pietre scumpe.
Tu nu poti fără mine, că firul firii-nfiră, Fiorul spre fiintă fiind De-o-fiinta. De nu mi-ai fi minune la ce folos credinta? Nu dragostea, lumina si-o-mbracă în porfiră?
Că fără Ea, lăuntric, nu-s inimii acasă, Purtând ca prin muzee trufasa mea carcasă.
PSALM LA USA FOISORULUI
Te-am judecat prea aspru, cu sfatu-mi schiop, nemernic, Vrând marea-Ti în gropită s-o mut cât mai în pripă. De obicei tepusa e-n talpă, nu-n aripă. Cum numa-n risipire m-aduni ca vistiernic?
Pe harta mea e prundul cu fără-ntors acas', pe Acolo unde hoituri din creier mi se-aruncă, Si totusi, tot pe-acolo e răsărit de luncă, Finici de tară, sălcii, regal Te-aveau ca oaspe
Copiii mahalalei, si Tu cu măgărusa! Prin colb, zdreliti la deste, desculti cum e lumina... Am cucerit Cetatea, Tu Te-ai retras cu Cina Si noaptea până astăzi păzeste mintii usa.
De ce n-o spargi, să sară clempusuri, ivăr, broaste, Trufasa, ca pe-un Rege, plângând Te-ar recunoaste!
PSALM CU RUMI ÎN GRĂDINĂ
Ca vinul ni-i sărutul, când ascultăm pe Rumi, Când struna de iubire îngaimă ne-ntelesul, Că vorbele-s făcute să sugui cu-ntelesul. Nu-ti amintesti de mine de la-nceputul lumii?
Omar Khayyam, tot tânăr, ne toarnă din chitară, Flămândelor sahare înfometând simunul. Îndrăgostite trupuri, ulcior sunt astăzi, unul, Dar mustul si mai tare înteapă-n gust a seară!
Iubesti? Ce mai contează trecutul, viitorul! Nu-n toate e prezentul - ce-ai fost, vei fi Iubirii? Precum e vesnicia chip al dumnezeirii, Subtire duh ce-ntrupă, unul din altul, dorul.
Când până-n cer sunt cântec, taci, cuget rău si acru: Iubesc, chiar însusi iadul îl văd frumos si sacru!
PSALM DE ÎNCHIPUIRE A TRANDAFIRULUI
Nu litera, ci rana dă-n duh izvod de mugur, Altfel, ce rost în stemă, rubin vrăjindu-si firul? De n-auzi profetia ce-o-nspină trandafirul, Cum grai vei da Iubirii, zdrobită ca un strugur?
Că inima nu-ti spune, zbătând prin tepi bătaia, Cum mama dibuieste mireasma care doare, Că ea-i dumnezeirii cu lutul născătoare, Fiintei dând din lacrimi sământa de văpaie.
Cui creangă nelumească întruchipasi coroana? Mai sus ca serafimii, doar trandafiru-ti zboară, Petalic în aripă, brumi negustând din seară; Rotund vârtej Luminii, doar tu îl stii si rana.
Lărgindu-mi tintirimul cu spinii si hotarul, N-a fost normal, Iubirii, să cred că-i Grădinarul?
PSALMUL POLENULUI DE CENUSĂ
Ca să-mi purceadă rândul, semn pun ca spaniolii, Spre-a sti că întrebarea de două ori te strigă. Tot ce-nverzise taina, scăpă de sub verigă. Ce violet - bemolul, îndurerând magnolii!
- Si de-o să afle apa? - Ei, si! Las-o să stie, Că lacrima i-e rudă, înnegurând departe, Pe unde curcubeul se bea sfios din moarte, Spre-a ninge-apoi diezul pe cetina-mi târzie.
Iubirea nu-i sperantei si nici credintei roaba. Ce-i vesnic totdeauna a râs de tot ce timp e. Cum si-ar purta coroana, din scris de spin si ghimpe? Crezi roua, plânsul noptii, că-i ochiului degeaba?
Nici colbul din nădejde, nici praful din credintă, Polenul de cenusă dă focului fiintă!
PSALM DE MUSTRARE OGLINZII
Rea, strâmbă, mătrăgună si cuantică mi-e toana!| Dacă-mi privesc oglinda, întreb cine-i străinul. Nu stiu de anotimpul ce schimbă-n floare spinul, Nici înger, cu minune să-mi limpezesc bulboana.
Dulcegăria gloatei, nu iadu-mi ia chiria, Răscrăcăcindu-si mierea cu muste năclăiate, Că tot mai hâdă-i lumea slăvind păducheria! Dă-i inimii odihna, atât, singurătate!
N-au spus că-ai si Tu demon? Dacă-ai gresit cu lutul, Ai preferat în cuie ca palma să-si ia gresul. Iubire-s beat de Tine, că-i un abis durutul! Mormântu-i gol... În suflet mi-a apărut ciresul!
Către Emaus mintea, ca pâinea mi-i străină. De ce n-o frângi în două, să gust din ea lumină?
PSALM LA DUMINICA ÎNTOARCERII TÂLHARULUI ACASĂ
Sampanii, zarvă, fracuri, fum, paparazzi, toasturi, Mese în alb de ură cu clinchet de argint... Mă-ntreb, ce-are oglinda strigându-mă-n Peer Gynt Că scump as fi ca marfă la topitor de nasturi?
Pe lemn de brad, mai bine, ti-ar sta autograful, Că n-ai găsit în lume măcar un drum de leac, De-aceea-ntreaga cuhnă miroase-a ''Wild Duck''. Hai, să începem dantul, din tot se-alese praful!
Ai strâns o viată slove, cochilii sidefate, Si rime rare-n piatră, cum cei zărghiti culeg, Cântând tristeti de-acasă, cu tei, prin Winnipeg, Geamgiu, artar prin lume, cu cerurile-n spate...
...Când totii mă vor plânge, înfulecând pomana, Prăda-voi mânăstirea si voi fugi cu Ana!
PSALM CU EL CONDOR PASA
El condor pasa, pasa... el tiempo pasa, pasa... În pragu-mi de cabană adie-n dor naranzii. Cu ochii mari, copilul, prin mine-si vede Anzii: Plural nu are moartea, cât Dragostea-i crăiasa!
El tiempo pasa, pasa...ca prin strâmtoare lama. Prin cel ce-am fost, vezi norii? Par abur scris, zănoagă. Extazul pur, din stâncă, încremenit se roagă, Apus viclean de aur cersind polei, arama.
Tu, care-mi esti Iubire, pe tărm înalt Te caut. ''Pedro'', mă chemi din piatră. Lung, văile-mi răsună. Străfundul de-ntuneric, din ce-ai rămas, Te-nstrună, Si-n fluier cu cinci găuri Îti pun încă-un umlaut.
''Pedro!'' - ''Stiu, Doamne, nu mă-nspăimântă coasa! Cu-aripile întinse Te sorb ... El condor pasa...
PSALM RUGULUI APRINS AL IUBIRII
Suntem din neam de suntem, argilei împrumutul, Când sfinti si când nemernici, plătindu-l cu rodirea. Unealtă de-ai fost slavei, sau umilirii cnutul, Simbriile si moartea, le-o judeca Iubirea.
Fierbintilor pustiuri ni-s drum, si le dorim pe Hotar vecin cu-apusul, izvor spre recântare. Nici crinul, nici migdalul, ci oaza Ta fu ghimpe Nemistuitei flăcări, a rug aprins din soare.
Ingrate orizonturi, doar spinii le înaltă. - Taci, inimă, nu spune, Iubirea-i mărăcină. Tu n-o auzi? Durere, de cuget te descaltă! Doar când iubesti, storci mortii ciorchina-i de lumină.
Rotundă cruce-n moară, cu jertfa-i spusă-n vrană. Era normal ca rugul aprins să-L iei coroană.
PSALM CU JOHANN STRAUSS
N-ai să întrebi crâsmarul de-a rozelor podoabă, Nici în salon, mercurul, dacă-i senin afară; De-ajuns nu e tristetea, să-i construiesti o gară, Cu trenul care pleacă sub scriere arabă?
De unde vii iubire, floare ce-o stiu doar prunii, Că strai dând suferintei, din sterp de lunci - livadă, Din deznădejde, hohot de râs - în munti cascadă, Când dreapta-ntelepciune o stiu numai nebunii.
Esti tuturor 'nainte si tot ce-o mai fi după! Copil cu arc? Aiurea! Ce arc e balalaica! Au cu nutret si frunze vrei să-ti hrănesti leoaica? În dragoste bei focul din buze, nu din cupă.
Iubire, niciodată n-ai fost atât de-aproape: N-auzi? E Johann Strauss... De dincolo de ape!
PSALM DE TAINĂ CU CERCEI
Când moartea rău mă-ncearcă, tinându-o mortis, Că ea-mi hrăneste ziua din bir pe labirint, Când tot mai fluier cheamă, grav, codrul de argint, Îti amintesti cercelul ce-ti spuse pe furis?
Oprit pe lobul florii, flutur de-alean confuz, Tot aripă-i chiar dacă-i cât sâmbur de mălin, Asemuit cântării cu tors pe ac de spin. Iubirea doar prin soaptă ajunge în auz!
''Nebunul meu si-al strunii lăutei din Sumer!...'' Cum te alinti când ochiul sărut dă spre-nteles! Măretu-mi Schopenhaur? Praf, pulberi s-au ales! Ce ti-o fi spus cercelul, ochi sarpelui si cer?
Împărătii, hotare? Tot dragostea-i temei, Că strasnică e taina păzită de cercei!
Kitchener, Ontario
|