Constantin Radulescu – Motru
Personalitate marcanta a Romaniei din prima jumatate a secolului al XX-lea, filosof, psiholog, pedagog si om politic, dramaturg, academician si presedinte al Academiei Romane, profesor la Universitatea din Bucuresti, Constantin Radulescu – Motru s-a nascut la 2 / 15 februarie 1868 la Butoiesti, judetul Mehedinti si a decedat la 6 martie 1957 la Bucuresti.
Tatal viitorului psiholog si filosof a fost Radu Popescu, nascut la 1837, fiu al cunoscutului carturar iluminist Eufrosin Poteca, fost profesor la Scoala de la Sf. Sava din Bucuresti, mai intai ca ajutor al lui Gheorghe Lazar, predand geografia in limba romana, apoi, dupa studii in strainatate, titular al cursului de filosofie, sub directoratul lui I.Heliade Radulescu, pentru ca, din 1832, sa ajunga egumen al manastirii Gura Motrului din judetul Mehedinti. Aceasta descendenta este confirmata direct de C.Radulescu-Motru in lucrarea sa “Revizuiri si adaugiri” si indirect de schimbarea numelui de familie, precum si de fiica sa Margareta in 1993. Tatal, Radu Popescu, s-a casatorit cu Judita Butoi, nascuta in 1847, mama lui Constantin, dar aceasta a murit din cauza complicatiilor la nasterea fiului, in 1868. Radu Popescu s-a casatorit cu Ecaterina Cernaianu cu care a avut 9 copii. Cele 300 de pogoane de pamant ale mosiei Butoiesti, administrata de bunicul matern al lui Constantin, Ion Butoi, au revenit copilului. Radu Popescu a fost si secretarul lui Eufrosin Poteca si acesta i-a lasat o bursa pentru studii pe care n-a folosit-o din motive birocratice si bursa s-a transmis tanarului Constantin care, insa, a refuzat-o, motivand ca veniturile mosiei sunt suficiente pentru intretinerea si instruirea sa. In final, bursa a fost folosita de viitorul mare matematician Gh. |iteica (Enciclopedia on line Wikipedia).
Constantin Radulescu urmeaza si absolva cursurile liceale la Craiova, apoi se inscrie simultan la Facultatea de Drept si la Facultatea de Litere si Filosofie – Universitatea din Bucuresti. Titu Maiorescu il remarca repede si tanarul student ramane atasat de profesorul sau frecventand si cursurile profesorilor Bogdan Petriceicu Hasdeu, Grigore Tocilescu, Constantin Dimitrescu-Iasi, V.A.Urechia. In 1888 devine licentiat in drept cu teza “Despre contracte”, iar in 1889 obtine licenta in filosofie cu teza “Realitatea empirica si conditiile constiintei”. Insotind pe Titu Maiorescu, intreprinde calatorii, in 1889, in Austria, Germania si Elvetia, facand cunostinta, indeosebi la universitatile din Viena si München, cu personalitati de marca.
Intre 1890 si 1893 se stabileste in Germania, urmeaza la München, timp de un semestru, cursurile filosofului si psihologului Karl Stumpf, apoi, la Leipzig, lucreaza trei ani la laboratorul lui Wilhelm Wundt, asa cum am mentionat in articolul despre marele psiholog german, psihologia ramanand domeniul sau predilect. Pentru a fi in tema si cu problematica altor discipline, lucru necesar in fundamentarea cercetarilor sale din domeniile de specialitate, Constantin Radulescu (din 1892 Radulescu-Motru, amintind de pozitia localitatii sale natale aproape de raul Motru, mai precis de varsarea acestui rau in Jiu) audiaza si cursuri de fizica, matematica, chimie, fiziologie, psihiatrie, precum si cursul de filologie romanica al lui Gustav Weigand. Se casatoreste cu o germana, dar refuzul acesteia de a veni in Romania la terminarea studiilor din Germania ale sotului are ca rezultat desfacerea casatoriei.
In 1913, C.Radulescu-Motru devine doctor in filosofie cu teza “ Zur Entwickelung von Kant's Theorie der Naturkausalität”, lucrare citata de Henri Bergson (la care, de asemenea, ne-am referit la aceasta rubrica) in a sa “Introduction à la métaphisique”. Intors in tara, pe langa activitatea didactica universitara (preda indeosebi psihologia, logica si teoria cunostintei), infiinteaza, in 1897, publicatia “Studii filosofice”, devenita ulterior “Revista de filosofie”; editeaza, intre 1919 – 1928, “Ideea europeana”, fiind recunoscut ca un spirit european ; editeaza, de asemenea, “Analele de psihologie”cuprinzand referiri la probleme de psihologie generala, psihologia muncii, defectologie, istoria psihologiei si urmarind dezvoltarea cercetarilor in domeniile respective. In 1918 este director al Teatrului National din Bucuresti, in 1923 este primit in Academia Romana, fiind si presedintele Academiei intre 1938 si 1941.
Dintre scrierile lui C.Radulescu-Motru, amintim : “Problemele psihologiei” (1898), “Stiinta si energie” (1902), “Psihologia martorului” (1906), “Psihologia industriasului” (1907), “Puterea sufleteasca” (1908), “Psihologia ciocoismului” (1908), “Sufletul neamului nostru. Calitati si defecte” (1910), “Din psihologia revolutionarului” (1919), “Curs de psihologie” (1923), “Personalismul energetic” (1927), “Invatamantul in Romania” (1931), “Psihologie practica” (1931), “Vocatia, factor hotarator in cultura popoarelor” (1932), Romanismul. Catehismul unei noi spiritualitati (1936), “Psihologia poporului roman” (1937), “Timp si destin” (1940), “Etnicul romanesc. Comunitate de origine si destin” (1942).
Lucrarea “Personalismul energetic”, capodopera a lui Constantin Radulescu-Motru, reeditata in
2007 sub ingrijirea prof. univ.dr. Constantin Schifirnet, autor si al cartii “C.Radulescu-Motru, Viata si faptele sale” in mai multe volume, este denumita asa pentru ca persoana este, pentru marele pedagog si filosof, realitatea suprema, iar viata este considerata ca o forma diferentiata a energiei cuprinzand personalitatea umana. Pornind de la ideea kantiana ca unitatea sintetica a aperceptiei (perceptia clara inclusiv constiinta de sine) e legata, deci, de constiinta individuala omeneasca si, totodata, ferita de empirismul acesteia si ca experienta simturilor se indreapta dupa unitatea si spontaneitatea constiintei omenesti, Radulescu-Motru il completeaza pe Kant aratand cum constiinta individuala poate crea sinteze cu caracter universal prin aceea ca ea, impreuna cu formele sale tipice, este produsul superior si necesar al evolutiei cosmice. Datorita acestui fapt care suprima dualismul in metafizica si in teoria cunoasterii (“orice cunoastere este o recunoastere”), formele intelegerii sunt apriorice fata de orice experienta actuala si e posibila o concordanta intre cunoasterea constiintelor individuale si realitate. Intre personalitate si natura nu mai exista o opozitie radicala – ele sunt doua aspecte ale energiei universale. Persoana si natura, apropiindu-se una de alta, puntea dintre ele se poate inlatura. Prin aparitia omului, persoana isi serveste propria sa finalitate,caci personalitatea este, ca forma suprema a evolutiei energiei, o veriga necesara in mersul ei total. Personalitatea izvoraste din adancul straturilor cosmice si biologice, fiind si energia cea mai pretioasa pentru ridicarea vietii morale si sociale. Persoana omeneasca este considerata drept o unitate de actualizare spre care se indreapta toata desfasurarea energiei din natura, deci un scop al dezvoltarii intregii energii cosmice.
S-a putut aprecia ca solutia personalismului energetc este o constanta a sistemului filosofic radulescian si ca miscarea filosofica interbelica din Romania s-a dezvoltat in alt spirit odata cu aparitia lucrarii respective.
Personalitatea este analizata, in “Personalismul energetic” sub mai multe raporturi : omenire – individ, eu – constiinta, eu – personalitate, munca– personalitate, personalitate – natura.
Marile sisteme filosofice, in conceptia lui C.Radulescu-Motru, reflecta tipurile de personalitate ale neamurilor. Asadar, “Personalismul energetc” se propune ca filosofie romaneasca fiindca da expresie fondului spiritual al poporului – ideea legaturii cu pamantul. “Daca, prin aceea ca se scrie, nu se dezvaluie aptitudinile si aspiratiile sufletului romanesc, in zadar filosofia care se scrie este in limba romana, ea tot straina ramane”, spune Radulescu-Motru citat de C.Schifirnet in cartea sa despre marele ganditor roman.
Nu trebuie pierdute din vedere nici referirile savantului mehedintean la problemele culturii. “Poporul fara cultura, dupa opinia lui Radulescu-Motru, nu are istorie fiindca nu are un criteriu care sa stabileasca valoarea evenimentelor petrecute”. Unii critici ai sai il considera pe Motru ca intemeietor de cultura, mai mult decat pe oricare dintre contemporani. Vasile Bancila, ganditor cu profunzimi neobisnuite in varii domenii ale stiintelor socio-umane, profesor reputat si eseist de marca (1897–1979), facand exegeza “Personalismului energetic”, il prezinta ca pe o adevarata filosofie a culturii europene bazata pe psihologie si sintetizeaza principiile calauzitoare din conceptia savantului autor : istorismul, personalitatea in genere, finalismul (determinismul de la efect la cauza) si energetismul – substrat al oricarei realitati.
Este imposibil ca intr-un articol de revista sa ne referim la toate lucrarile unui autor productv. Vom mai aminti, totusi, succint, cateva lucrari. “Vocatia...”este o lucrare de psihologie, metafizica si filosofie a culturii. Ea se adreseaza indeosebi tinerilor care, pe langa informatie, au nevoie de indrumare practica. Autorul, care obisnuieste ca, periodic, la aparitia unei noi lucrari, sa-si prezinte gandirea intr-un sistem compus si din lucrari publicate anterior, face si in aceasta lucrare legatura cu “Puterea sufleteasca” si cu “Personalismul energetic”, militand in esenta pentru o educatie nationala romaneasca. In “Romanismul. Catehismul unei noi spiritualitati”, este definit romanismul ca spiritualitatea noua in care trebuie sa se inscrie poporul roman, “este o natura noua si fara precedent in istoria poporului nostru”. “Romanismul, se spune in continuare, nu este fascism, nu este rasism, nu este antisemitism, ci este pur si simplu Romanism, (...) nu este nici xenofobism, cum s-a afirmat de unii, nici ortodoxism, cum s-a afirmat de altii, ci este un nationalism mai adancit sau mai integralizat in cerintele vremii”. Mircea Eliade, referindu-se la cartea lui C.Radulescu-Motru, a scris : “Romanismul d-lui Motru este istoric, nu etnic (...) Intr-un asemenea romanism cred foarte multi oameni...Un asemenea romanism “este, de fapt, justificarea tuturor oamenilor onesti, muncitori, optimisti din aceasta tara”.
Lucrarea “Psihologia poporului roman” reia unele idei din “Romanismul...” si se refera la trasaturile poporului roman dupa trei criterii : fondul biologic ereditar al populatiei, mediul geografic si caracterele institutionale dobandite de populatie in timpul evolutiei sale istorice.
In “Timp si destin”, se face, dupa spusele autorului insusi, “o incercare de sinteza a “Personalismului energetic”, “Vocatiei...” si “Romanismului...” Analizandu-se raportul dintre timp si destin, se subliniaza necesitatea stapanirii rationale a destinului pentru a se asigura participarea la “viata cetatii”. Lucrarea exprima nazuinta spre implinirea armoniei dintre filosofie si psihologie, dintre meditatie si implicarea sociala.
Putem aprecia ca intreaga opera, precum si activitatea pilduitoare a savantului si profesorului cu formatie enciclopedica, dublat de patriotul vizionar Constantin Radulescu-Motru, pastreaza, prin originalitate si actualitate, calitatea de a fi si astazi repere sigure in psihologie, ca si in filosofia istoriei si a culturii.
/ Toronto
|
Prof. Silvestru Moraru 2/7/2016 |
Contact: |
|
|
