Despre culti, inculti, semidocti si falsii culti
Motto: Societătile viitorului sau vor fi tot mai inculte
sau nu vor mai fi deloc!
Având de regulă un scop în sine, cugetarea filosofică (mă refer la adevărata filosofie, respectiv la cugetarea substantială sau ezoterică, nicidecum la exoterismul cugetării aparentiale, acea filosofare de doi bani care se practică pe toate drumurile), cugetarea filosofică, prin urmare, din punct de vedere strict utilitar nu valorează, vorba unui gânditor, nici măcar cât o varză. Lucru, de altminteri, recunoscut si de Aristotel. Întrebat fiind odată la ce foloseste filosofia, el a răspuns cu sinceritate: „La nimic”. Dar a adăugat cu mândrie: „Si tocmai de aceea ea este cea dintâi dintre stiinte!” Da, stiintă, căci definitia dată de Stagirit filosofiei, sună astfel: „Filosofia este arta artelor si stiinta stiintelor”.
„Mda, vor strâmba din nas stiintificii zilelor noastre pragmatice. Poate că pe-atunci, când filosofia acapara în grabă tot ce era zămislit de mintea umană, orgoliul aristotelic era întemeiat. Dar astăzi...” Si poti să nu le dai dreptate acestor atotstiutori neîncrezători?!
Ei bine, dacă asta-i starea de lucruri cu filosofia, nici cultura (mă rog, restul culturii) nu stă pe roze. Ba se poate spune că stă chiar mai rău ca filosofia. Si iată de ce. Dacă filosofii îsi cunosc, mai exact îsi identifică obiectul de activitate cu gândirea existentului în unitatea lui (logicianul Bertrand Russell era de părere că la limită filosoful stie nimic despre totul, în opozitie cu specialistul care stie totul despre nimic), din pricina complexitătii si a multitudinii sensurilor cu care se confruntă, veritabilii culturologi sunt cam tot timpul în starea de febrilă căutare a lui Miguel de Unamuno, eminentul gânditor spaniol mărturisind în maniera personală (a se citi paradoxală) participantilor la dezbaterea Viitorul culturii, dezbatere interbelică organizată la Madrid, că după 40 de ani de profesorat el încă nu stie ce este cultura!
Explicabil, dacă avem în vedere faptul că pentru conceptul cultură sunt puse în circulatie si acceptate peste 200 de definitii. Cu cele doar sase definitii mentionate si disecate de David armeanul (de origine grecească după unii) în cartea sa Introducere în filosofie (trei atribuite lui Pitagora, cea mai cunoscută fiind aceea cu dragostea de întelepciune, două – cele care pleacă de la scop – fiind formulate de Platon, iar a sasea, enuntată mai sus, apartinând lui Aristotel), se subîntelege de ce filosofia stă mai bine decât cultura la acest capitol...
Începuturile omului au fost eminamente aculturale. Este lunga perioadă a grotelor si cavernelor, când străbunii nostri habar n-aveau de cultură. Atentie! În acele timpuri tulburi pentru inimă si minte, omul nu era necultural, ceea ce se traduce prin incultură sau lipsă de cultură (din motive etern actuale – dezinteres sau neputinta asimilării ei), ci era complet străin până si de notiunea de cultură, din simplul motiv că ea încă nu se înfiripase. Vasăzică, acei oameni ai începutului sunt absolut nevinovati din pricina nestiintei, pe când agramatii zilelor noastre sunt mai mult decât condamnabili pentru crasa stare de necultură în care se complac.
Apoi, în inima si mintea primitivului au apărut primii fiori culturali (muzica si dansul cu care magii si samanii îsi condimentau ritualurile religioase). Si asa, târâs-grăpis, când cu suisuri si când cu coborâsuri, cultura a ajuns în zilele si pe meleagurile noastre postdecembriste, unde e cât se poate de vizibil nu doar că adevăratii oameni de cultură se împutinează, ci si că minoritatea acestora este deodată dispretuită si sistematic umilită de alarmantul spor biologico-social al incultilor, semidoctilor si falsilor culti.
Toti acestia sunt nocivi pentru cultură prin aparitia si întretinerea unor fenomene de masă de cel mai desăvârsit prost-gust, precum manelizarea si grosul festivalurilor care rămân la stadiul de aflare în treabă. Mi se va răspunde că manelele apartin tiganilor. Da, dar dacă aceste fiorosenii n-ar fi cumpărate de românii subanalfabeti, producătorii lor n-ar fi putrezi de bogati si România n-ar fi amenintată azi de un adevărat cancer al culturii si spiritualitătii.
Dar cei mai nocivi pentru cultură sunt falsii culti, această oribilă grupare de inculti sadea si mai ales de semidocti cu pretentii, care se fac luntre si punte să-si poleiască pospaiul de cunostinte cu diplome (bacalaureat, licente, doctorate), dobândite pe căi strâmbe până la nelegiuire. Iar numărul acestora (multi provin din rândul fostilor activisti) creste an de an, astfel că România deja este fruntasă la agramati si neabetedati.
Iată si părerea înteleptilor antici despre stiutori si atotstiutori. Taoistii afirmă: „A sti, dar a te crede nestiutor, este cel mai bine; a nu sti, dar a te crede atotstiutor, este o adevărată boală”. Iar Confucius precizează în Analecte: „Când stii să socotesti că stii; când nu stii să socotesti că nu stii. Aceasta înseamnă cu adevărat a sti”.
|
George Petrovai 2/7/2016 |
Contact: |
|
|
