In memoriam: Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania
Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinţei crestine, suntem capabili să ne cinstim si să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei precum si personalităţile marcante, universale si naţionale, care au amprentat istoria, veacurile si locurile cu activitatea, cu viaţa si cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!...
Iată că din anul 2011, din ziua de 31 ianuarie, ne facem părtasi la nasterea în viaţa cea vesnică a Împărăţiei Cerurilor a unui mare cărturar, scriitor, teolog, iararh, cunoscător si mărturisitor al istoriei bimilenare românesti, totodată si apologet al dreptei credinţe crestine – Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, după ce si-a purtat cu toată demnitatea si încrederea în Dumnezeu crucea vieţii si a suferinţei, vreme de mai mulţi ani!…
De aceea, pentru noi, de patru ani încoace, vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului si demnului logofăt spiritual al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului sfârsitului de secol XX si începutului de secol XXI – care a păstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei străbune si Ardealului strămosesc, vreme de 18 ani, între anii 1993 – 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului si Clujului iar din anul 2006 (si) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului!...
Drept urmare, în iuresul zilei si în vârtejul timpului mi-am adus aminte acum, pentru câteva momente, de Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu a cărui plecare o regretăm foarte mult si astăzi!...
De ce acest lucru, pentru că îi regretăm calităţile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilităţile sale foarte competente în disciplina teologică si în cea pastoral – misionară, apologetică si mărturisitoare, pe care ni le-a cultivat în orice prilej cu atâta dăruire si abnegaţie!...
El este si va rămâne în continuare, în constiinţa discipolilor, profilul teologului si a omului de cultură cu deschidere spre universal, spre consistenţă si acrivie stiinţifică, transmisă nouă cu foarte multă acuitate si exactitate!...
Cu vaste si avizate cunostinţe în cele mai diverse discipline culturale, istorice si teologice, Părintele Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multă demnitate, seriozitate, sinceritate, tărie de caracter, mult discernământ si foarte multă onestitate, nobleţe si dârzenie sufletească!...
Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat si probabil, si invidiat!...
El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna, consecvent probităţii sale intelectuale, morale si sufletesti!...
De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminaristi, studenţi-teologi, preoţi si călugări, si nu în ultimul rând foarte mulţi laici si intelectuali, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările si sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!...
Pe numele său de botez Valeriu Anania, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a născut la 18 martie anul 1921 în comuna Glăvile-Pitesteana din judeţul Vâlcea. Cel ce avea să devină, în martie anul 2006, Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului a avut parte de o tinereţe agitată, fiind arestat în trei rânduri (anii 1941, 1942 si 1958) după ce a fost acuzat de "activităţi legionare" si condamnat la muncă silnică pentru 25 de ani (ispăsind 6 ani).
S-a călugarit în anul 1942, fiind apoi student la Facultatea de Medicină, la Conservatorul de Muzică si ulterior la Facultatea de Teologie. Cu alte cuvinte, Bartolomeu Valeriu Anania a urmat cursurile Facultăţii de Medicină si Conservatorul de Muzică din Cluj, între anii 1944 si 1946, pe care nu le-a terminat, dar si ale Facultăţii de Teologie din Bucuresti si ale Academiilor Teologice din Cluj - Napoca si Sibiu, fiind licenţiat la Sibiu în anul 1948. Bartolomeu Valeriu Anania nu este cunoscut doar în calitate de cleric ortodox, ci si de scriitor, poet si dramaturg. El a urmat scoala primară din localitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul "Central" din Bucuresti. În anul 1943 a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din Bucuresti, obţinând diploma de Bacalaureat.iar în anul 1935, minor fiind, a devenit membru al organizaţiei "Mănunchiul de prieteni", organizaţie legionară a tineretului scolar, pentru ca din anul 1936 să fie încadrat în "Frăţia de Cruce", organizaţie superioară celei dintâi. "Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal si altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , "Frăţia de Cruce" din Seminarul Central a fost desfiinţată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernari legionare, dar si după aceea, mi-a fost dat să văd si reversul medaliei, adică faţa nestiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educaţie, si că nu am avut de învăţat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de patrie, corectitudine, disciplina în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu", afirma, mai tarziu, Bartolomeu Anania. Viitorul Mitropolit avea să fie însă arestat de 3 ori pentru legături cu legionarii sau activităţi legionare: în anul 1941 (pentru 3 săptămâni, după ce participase la funeraliile unui comandant legionar), în anul 1942 (pentru că ar fi deţinut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare si arme) si în anul 1958, sub acuzaţia de activitate legionară înainte de 23 august anul 1944. După cel de-al doilea război mondial, Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu a fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studenţesti din anul 1946, din municipiul Cluj - Napoca, iar ulterior a ajuns în temniţele comuniste, ca deţinut politic.
Mai trebuie amintit aici si acum de cariera sa duhovnicească, pe care a început-o în 2 februarie anul 1942 când a fost tuns în monahism la mănăstirea "Antim" din Bucuresti si primit numele de călugărie Bartolomeu. El a fost hirotonit ierodiacon, la 15 martie anul 1942, si si-a desfăsurat activitatea în această calitate la mănăstirile Polovragi si Baia de Aries, între anii 1943 si 1947, după care a devenit stareţ la Mănăstirea Topliţa, inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc, între anii1949 si 1950, decan al centrului de îndrumare misionară si socială a clerului, la Curtea de Arges în perioada anilor 1951-1952.
A fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploiesti la 25 de ani de muncă silnică pentru "uneltire contra ordinii sociale". Si-a ispăsit pedeapsa în închisoarea de la Aiud la secţia "politici".
În timpul detenţiei i-a murit mama, iar el a fost înstiinţat de acest fapt de către fratele lui, închis si el în aceeasi închisoare.
În anul 1964 a fost eliberat, împreună cu alţi deţinuţi politici, în urma unui decret dat de autorităţi de desfiinţare a detenţiei politice.
Asadar, în luna iunie anul 1946, în timp ce era student la Cluj si presedinte al Centrului studenţesc "Petru Maior", a condus greva studenţească antirevizionistă si anticomunistă, după care a urmat un sir lung de arestări si expulzări. Sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat sase ani de detenţie, între anii 1958-1964.
În anul 1965 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului Bisericesc, director al Serviciului "Publicaţii".
În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de Arhimandrit. Tot în această perioadă susţine nenumărate conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu,si face parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia si India. Reîntors în ţară, devine director al Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976 -1982.
În anul 1982 va iesi la pensie si se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului, când si unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi. În primăvara anului 1990, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii: Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchis, Toader Crâsmariu si de mirenii: Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu.
La 21 ianuarie anul 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, fiind hirotonit si înscăunat în Catedra Arhiepiscopală din municipiul Culuj – Napoca, ca successor al Arhiepiscopului Teofil Herineanu, la 7 februierie anul 1993.
În toamna anului 2005 iniţiază, demarează si coordonează acţiunea de înfiinţare a noii mitropolii: a Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.
La 2 martie anul 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului si Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului - mitropolie înfiinţată în mod canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005. slujba festivă de conferire si înfiinţare având loc de Prasnicul Buneivestiri la 25 martie anul 2006, la Catedrala Mitropolitană din municpiul Cluj – Napoca.
Pe lângă calitatea de înalt ierarh ortodox, Bartolomeu Valeriu Anania a desfăsurat si o amplă activitate de scriitor si traducător, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost.De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii si medalii culturale printre care se numără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul "Greul pământului" (1982), premiul special pentru volumul "Din spumele mării", obţinut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internaţional de poezie "Lucian Blaga", Cluj-Napoca (1999), premiul pentru "Opera omnia", al Uniunii Scriitorilor Cluj – Napoca (2001).
Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului a tradus Biblia - o muncă de Sisif, care a durat peste zece ani si care a fost tipărită în anul 2001, si-a scris "Memoriile", în anul 2008, considerate literatură pură, a publicat poezii, volume de proză si piese de teatru si a scris sute de Pastorale si predici, pentru credinciosii pe care i-a păstorit, cu multă dragoste, abnegaţie si jertfelnicie.
Tot în anul 2008 pune bazele Fundaţiei “Mitropolitul Bartolomeu” – ce are scopul de a încuraja si ajuta tinerii seriosi, constiinciosi, dedicaţi studiului, însă cu venituri materiale reduse, cu burse de cercetare si perfecţionare.
Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu Anania, printre multe alte ordine si distincţii naţionale si internaţionale, i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca (1 iunie anul 2001), al Universităţii de Medicină si Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca (7 iulie anul 2001); "Cetăţean de onoare" al municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie anul 1996); "Cetăţean de onoare" al municipiului Bistriţa (martie 2001) si "Cetăţean de onoare" al municipiului Dej.
Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală - Bucuresti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel al Patriarhiei Antiohiei, iar începând cu 22 noiembrie anul 2010 era Membru de Onoare al Academiei Romane.
Ca atare, este o personalitate marcantă a culturii si spiritualităţii românesti, de anvergură si recunoastere naţională si internaţională, autor al vestitelor “Memorii”, membru al Uniunii Scriitorilor, traducător si diortositor al Sfintei Scripturi – Care a si devenit Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod, în anul 2001.
Colaborator apropiat si sfetnic luminat al multor personalităţi culturale, profesori si ierarhi, îndrumător a multor studenţi si doctoranzi, păstor duhovnicesc a atâtor generaţii de preoţi si călugări, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din ţară, am observat cum, la înmormântarea sa l-au plâns si regretat cu toţii, fiind constienţi de marea pierdere ce li s-a pricinuit!...
A fost o prohodire a unui distins ierarh si slujitor al Bisericii la care am participat în ziua de 03.02.2011, si care m-a impresionat profund datorită atmosferei de reculegere, decenţei si sobrietăţii în care s-a desfăsurat, si la care au participat mulţi ierarhi ai bisericii noastre, precum si foarte mulţi preoţi si călugări!...
Cuprins fiind de emoţie, respect si recunostinţă m-am tot gândit, preţ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări si sentimente faţă de înaltpreasfinţia sa, acum, la împlinirea a patru ani de la nasterea sa în viaţa cea cerească, având aici, nouăzeci de ani de viaţă pământească, trăiţi în spiritul unor principii sănătoase, a unei corectitudini pilduitoare, precum si a bunei noastre înţelepciuni, demnităţi si cuminţenii tradiţionale si autentice a poporului nostru românesc!...
Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este usor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de, relativ, puţină vreme adică de, doar optsprezece ani, de când a fost slujitorul, păstorul cel bun si arhipăstorul duhovnicesc, a preoţilor si a credinciosilor care vieţuiesc în cuprinsul celor două judeţe – Cluj si Bistriţa Năsăud - ce aparţin acestei eparhii!...
În viziunea, în mintea si în inima mea personalitatea Înaltpreasfinţiei sale s-a conturat si s-a identificat prin câteva trăsături si calităţi distincte: - si anume, în primul rând prin maturitatea si bogata experienţă sau înţelepciune pastorală si duhovnicească, prin atasamentul faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc si mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea si perseverenţa, prin dispoziţia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o cerea; prin cultura teologică si nu numai cu care era înzestrat datorită muncii si tenacităţii Înaltpreasfinţiei sale – deoarece a fost un autodidact înnăscut si foarte consecvent cu el însusi de-a lungul întregii sale vieţi; prin luciditatea si spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere si condescendenţă; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte cerebral, lucid si vertical, concis, coerent dar si consistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!...
De asemenea, mai avea si calitatea de a fi un om de o sinceritate, fermitate dar si discreţie si modestie iesite din comun, care îţi inspirau foarte multă încredere, confort sufletesc si dragoste faţă de valorile eterne ale spiritualităţii noastre romănesti si ortodoxe!...
Cugetând la activitatea si la personalitatea Înaltpreasfinţiei sale, care este foarte bine conturată si cât se poate de autentică si de firească, mă gândesc la darul omului providenţial cu care l-a înzestrat Creatorul si Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu si Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care Înaltpreasfinţia sa l-a cinstit si l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea si abnegaţia!...
M-as bucura să stiu, că atât contemporanii cât si posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinţa si preţuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost si însemnat (sau ar trebui să însemne) în constiinţa si în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată si o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii si înaintasii nostri, dar încerc totusi, să–mi fac un act de încurajare si de optimism si să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunţat cu veneraţie si respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni si care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic în Împărăţia Sa cea cerească si vesnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!...
Asadar, sunt încredinţat, că sunt foarte mulţi oameni de rând, credinciosi si slujitori ai Bisericii noastre strămosesti, care se roagă si acum Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească si să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu scoală teologică înaltă, încheiată, si pe care, apoi i-a hirotonit preoţi si diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredinţate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun si Arhiereul cel Vesnic; apoi a târnosit si binecuvântat atât de multe biserici si lăcasuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezenţa si activitatea Înaltpreasfinţiei sale atât de prodigioasă, care s-a desfăsurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur si eu, avându-l permanent în cinstirea si preţuirea mea!...
Dumnezeu să-l ierte si să-l odihnească!
Vesnică să-i fie amintirea si pomenirea! Amin!...
|
Dr. Stelian Gombos 1/26/2016 |
Contact: |
|
|
