Revelion pe drumuri
În fiecare an, aceeasi problemă. Unde mergem de Revelion? Sigur că dacă ai „substantă” în buzunar, problema se rezolvă de la sine. Pui mâna pe telefon, formezi un număr de agentie de turism si pleci unde are chef consoarta. Dacă nu ai „substantă” atunci ai cu sigurantă, o problemă.
- Lasă dragă, îmi zice tandru nevasta, stăm amândoi ca doi porumbei, servim masa la lumina lumânărilor, mai si dansăm si când ne plictisim vedem noi ce mai facem ca să ne meargă bine tot anul.
Dacă as mai fi fost la prima tinerete, sigur as fi îmbrătisat ideea si , bineînteles, nevasta. De la o vârstă, însă, parcă îti mai vine să pleci de acasă, de exemplu , în altă parte, cum ar fi … la Bucuresti. Oras mare, lumini multe, agitatie si spectacol gratis la tot pasul.
- Dragă nevastă, m-am gândit! spun triumfător. Tot timpul de Revelion, românul stă pe scaun, umple burta cu mâncare, cu băutură, si a doua zi se vaită că-i e rău! Trebuie schimbată chestia asta!
- Si ce propui să facem?
- Propun să mergem la Bucuresti!
- La Bucuresti? La cine? Fratele tău e plecat la Turnu, amicului tău i-a născut nevasta si n-are chef de musafiri, vărul tău…..
- Opreste-te, că n-ai înteles ideea! Nu mergem la cineva anume,mergem la Bucuresti! În Piata Universitătii! E muzică, agitatie, artificii, formatii ce cântă pe degeaba. Ce mai atâta vorbă, nu-ntelegi? Decât toată viata găină, mai bine o zi vultur!
- Si umblăm asa, ca apucatii, pe străzi?
- Mamă, trebuie să schimbăm mentalitatea! Stăm toată noaptea să mâncăm? Vorba amicului meu: Prostul se laudă cu ce-a mâncat si desteptul cu ce-a văzut! Trebuie să mai si vedem!
- Bine, fu de acord nevasta, hai să fac si eu o dată ca tine! Sper că n-o să-mi pară rău!
A doua zi eram călare pe niste sacose, fiindcă locuri pe scaune nu mai erau, în autobuz. Lumea de pe lume! Aglomeratie, mai ceva ca-n Gara de Nord! Persoane ca persoane, dar sacose si genti pe tot intervalul că dacă aruncai un ac, sigur n-atingea podeaua
- Mă fratilor, dar voi ce cărati în papornitele astea de-ati umplut culoarul? întreb pe unii de vis-a-vis.
- Cum vere? Băutură si mâncare, vrei să ne prindă Anul Nou săraci? Îi ducem lui nasu’ Vasilică, tuică de-a noastră, din Muscel, să vadă si el ce marfă bună avem…!
- Si-ati luat cinci vedre pentru nasul Vasilică?
- Păi cum ? O sticlă i-o dăm lui si restul o vindem , că e Revelion! Bucuresteanul nu se mai uită la bani!
Să mai zică cineva că românii nu sunt capitalisti! Fac afaceri si-n noaptea de Revelion!
Cu chiu, cu vai, ajungem în Militari si cu încă 100 de lei la taxi, fiindcă-n zi de sărbătoare tramvaiele circulă mai mult deloc,ca si autobuzele si troleibuzele, ajungem în… Piata Universitătii. Petrecerea este deja în toi! Chiote, strigăte, petarde, artificii, îmbulzeală… tineret si o muzică pe care cu greu o deslusim din cauza hărmălaiei. Înaintăm cu dificultate prin multimea de oameni,petarde si artificii.Ne ferim să nu ne scoată ochii cei care le lansează într-o veselie greu de exprimat .Ne dăm până la urmă seama unde e scena, dar nu-i vedem pe cei care încearcă din răsputeri să capteze atentia multimii dezlăntuite.Căutăm din mers o pozitie cu mult mai bună.Dar ,nici pe partea dreaptă nu-i mai bine .Asa că...înapoi pe stânga. Si tot asa vreo două ore.
- Îti place mamă? întreb eu, pe ton dulceag nevasta care nu avea o fată tocmai fericită.
- Da, e foarte frumos! mă persiflează . Nici nu se putea mai bine! Când îti mai vine o idee de asta să mă anunti cu două zile înainte! Să am timp s-o analizez.
Tac si nu mai zic nimic. De-atâta umblet prin aglomeratie simt junghiuri la picioare. Si astea nu erau nimic pe lângă strigătul deznădăjduit de „mate goale” .
De pe scena aia, din depărtare, formatia Voltaj mă lua si ea „ în balon”.
-" Tânăr vreau mereu să fiu,
Să trăiesc asa cum stiu,
Ca la douăzeci de ani
Fără griji si fără bani!"
Si alte versuri din astea total nepotrivite pentru mine, un om trecut cu mult prea mult de douăzeci de ani si pe deasupra si cu burta goală!
- Mamă, dacă nu-ti place, eu zic să plecăm, îmi dau cu presupusul.
- Da, bună idee, dar poate-mi spui si unde?
- Deocamdată, hai să iesim din balamuc si ne gândim pe urmă.
Cu chiu, cu vai, iesim din balamuc. Ideea e ...că nu aveam nici o idee! Chiar asa acum ce facem, încotro ne îndreptăm?
- Hai, nu mai fi supărat, încearcă ea să mă îmbuneze. Dacă-mi permiti, eu zic să mergem la tanti Lidia în Militari.
- Si dacă nu-i acasă? Mai dăm si banii la taxi, pe degeaba!
- Este, stai linistit, la saptezeci de ani, cred că i-au pierit demult gărgăunii de a pleca în stradă ,de revelion! Si-apoi, eu am sunat-o de acasă în timp ce tu erai prea ocupat cu planul tău mirific! Ne asteaptă, asa că hai să mergem, să nu ne apuce Anul Nou pe drumuri!
Eu vă spun un singur lucru: Cine n-are nevastă, să-si caute! Si cine are gând de burlăcie, să se-mpuste! Ajungem la douăsprezece fără un sfert la tanti Lidia în Militari. Nu era singură. Mai erau două perechi de bătrânei care stăteau cuminti pe scaun.
- V-asteptam! Auzi, dar nu vă supărati că vă întreb: asa vă place vouă să stati de Anul Nou, cu mosii? Nu vă duceti si voi ca tinerii, în Piata Universitătii?
- Tanti Lidia, îti explicăm noi mai târziu cam cum stă treaba. Acum, dacă nu te superi, n-ai ceva de-ale gurii, o coajă de pâine… ceva.. acolo?
- Am de toate, si sarmale si aperitive si friptură si desert. Am si de băut! Asezati-vă odată la masă că mai e putin până la gongul noului an!
Ne-am asezat, am mâncat, am băut iar când a bătut gongul, mi-am sărutat nevasta mai tandru si mai abitir ca-n prima tinerete!
Cât despre mentalitate însă…. poate la anul! Si LA MULTI ANI !
|
Dan Gheorghilas 1/6/2016 |
Contact: |
|
|
