Marturisire- Limba Romana
Timp care curge, timp ce purcede
în urma-ne multe n-or sa ramâna,
dar niciodata nu se va pierde
Doamna frumoasa, limba româna.
S-or duce zilele, iubiri fara margini
vor trece sub marea uitare stapâna,
dar niciodata n-o cadea în paragini
Doamna românilor, limba româna.
Cuvântul ei dulce ne este nume
glasul ei cântec mereu ne aduna,
bunii si raii ce au pe lume
mai sfânt decât ea, decât limba româna.
Pamântul acesta cât ne ramase,
muntii cu vulturi, marea cu spuma
stau sub lumina ce arde în case
la fiecare, limba româna.
Facuti dintr-un sânge stravechi precum vinul
din boare si roua si din furtuna
în ea ne rostim bucuria si chinul
în prea iertatoarea, limba româna.
În ea se boteaza si vii si mortii,
în ea se sopteste sub clarul de luna,
au dus-o pe buze si domnii si hotii
traind de milenii în limba româna.
Iar timpul tot curge si curge-va vesnic
si sufletu-mi tainic mereu se cununa,
în fiece toamna, sub stelele sfesnic,
cu blânda mireasa, limba româna.
|
Mihai Dutescu 8/27/2004 |
Contact: |
|
|
