Paul Goma la 80 de ani
Poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste si unul dintre cei mai cunoscuti scriitori postbelici, Paul Goma s-a nãscut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învãtãtori români. Odatã cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.
Paul Goma s-a arãtat din tinerete animat de un spirit contestatar, declarînd cã persecutarea sau escamotarea unui cetãtean renteazã pentru putere, numai dacã rãmîne necunoscut.
În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului ”Gheorghe Lazãr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate si retinut opt zile, dupã care a fost exmatriculat din toate scolile din tarã, deoarece sustinuse în scoalã cauza unor persoane anchetate si arestate sub acuzatia de anticomunism.
A reusit totusi sã se înscrie la liceul ”Radu Negru” din Fãgãras, pe care l-a absolvit în iunie 1953.
În 1954 a sustinut simultan examene de admitere la Universitatea din Bucuresti la filologie românã si la Institutul de literaturã si criticã literarã ”Mihai Eminescu”. A reusit la amîndouã, dar a ales Institutul.
A apãrut pentru prima datã ”cazul Goma”. Dupã înfrîngerea revolutiei maghiare din 1956 de cãtre trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiasi an, Paul Goma si-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.
A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de ”tentativã de organizare de manifestatie ostilã”.
În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corectionalã, pe care i-a executat la închisorile Jilava si Gherla.
Neputîndu-se reînmatricula în anul III la Institutul ”Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universitãtii din Bucuresti.
În 1971, a fost propus pentru a fi exclus din PCR, din cauza publicãrii integrale a romanului ”Ostinato” în RFG, la editura Suhrkamp, pe care cenzura i-l ciopîrtise în tarã.
În 1977, Goma a reusit sã trimitã la postul de radio occidental Radio Europa Liberã o scrisoare deschisã în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului in România.
Scrisoarea a fost difuzatã de postul de radio. În consecintã, a fost permanent urmãrit, apoi arestat si bãtut de Securitate. Însã, fiind bine cunoscut în Occident si repertoriat de organizatia neguvernamentalã împotriva încãlcãrii drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat si condamnat fãrã a stîrni proteste în strãinãtate.
La 20 noiembrie 1977, Goma, împreunã cu sotia si copilul, au fost decãzuti din cetãtenia românã si expulzati în Franta. Ajunsi la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma si-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucuresti si a conducãtorului lui, Nicolae Ceausescu.
Paul Goma si familia locuiesc în continuare în Franta. Nu este membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost exclus în 1977 de conducerea de atunci.
Goma este în prezent apatrid. Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai nationalist si sceptic fatã de Occident, Goma începînd prin a refuza în 1980 oferta de a primi cetãtenia francezã, primitã în acelasi timp de scriitorul ceh Milan Kundera.
A publicat la Editura de Stat pentru Literaturã si Artã romanul Ostinato si a debutat la revista Luceafãrul cu povestirea Cînd tace toba (1966). În vara anului 1967 a trimis în occident prima variantã, necenzuratã, a romanului Ostinato.
Ca scriitor, a debutat, în decembrie 1966, în revista ''Luceafãrul'', cu povestirea ''Cum bate toba'', continuând sã colaboreze la diferite reviste, precum ''Gazeta literarã'', ''Viata româneascã'', ''Ateneu''. A debutat editorial, în august 1968, cu volumul de prozã scurtã ''Camera de alãturi''.
Romanul urmãtor, ''Ostinato'' — mãrturie fictionalã despre închisorile din România—, refuzat de editurile românesti, a fost publicat în Germania (1971) si în Franta.
Volumul a fost receptat pozitiv, motiv pentru care Eugen Ionescu l-a numit pe Paul Goma ''Soljenitîn al României". Si volumele ulterioare, ''Usa'' (''Die Tur'', 1972), ''Gherla'' (1976), ''Dans le cercle'' (1977), ''Garde inverse'' (''Garda inversã'', 1979), ''Le tremblement des hommes'' (1979), ''Les chiens de mort'' (1981), ''Chassee-croise'' (1983), ''Bonifacia'' (1986), ''Le calidor'' (1987), aveau sã fie foarte bine primite.
Exilat la Paris, dupã ce i s-a retras cetãtenia românã, Paul Goma si-a publicat majoritatea volumelor, initial, în francezã sau germanã. Astfel, ''Le Tremblement... '', cu titlul original în românã, ''Culoarea curcubeului '77 — Cutremurul oamenilor'', a fost republicat în iunie 1990, de Editura Humanitas. A continuat cu ''Patimile dupã Pitesti'' (1990), ''Ura noastrã cea de toate zilele'' (1992), ''Sabina'' (1993), ''Roman intim'' (1994), ''Scrisuri. 1972-1998'' (2000), care cuprinde articole, scrisori, pagini inedite de jurnal, comentarii, dialoguri publicate în perioada mentionatã în subtitlu.
|
Mitel Popa 11/20/2015 |
Contact: |
|
|
