Reflectii : Nevoia de a citi
Cãlãtorind pe traseul vietii, de la revãrsatul zorilor pânã la clipele atinse de înserare, traversând uneori prin pustiul zilei nestiind cu ce sã-mi torc plictisul, mi-am gãsit refugiu în arta cititului si a scrisului. Nu întâmplãtor cerul mi-a dat darul unei pasiuni infinit de frumoase, vãzându-mi dorinta adâncã de-a cotrobãi cu mintea prin mãruntaiele lumii. Cititul, de când mã stiu, îmi pare ceva sacru, înscris în pagina traiului meu, fãcându-si singur culcus în sufletul meu de când eram micã. Singura carte de povesti din casa noastrã era singura mea avere, singura mea pâine de care depindea fericirea mea. Cu gândurile aprinse de scãnteia imaginatiei, stãteam ore în sir ascunsã în podul surii, ca o statuie întepenitã în mister, ce îsi serbeazã ziua în freamãtul cuvintelor.
Întotdeauna cititul mi-a pus mintea la încercare ca sã scoatã la luminã întelesuri tainice, adevãruri ascunse, lãsându-mã sã cotrobãiesc prin ratiunea clarã sau încâlcitã a autorului, dupã comoara deznodãmântului. Mã fortam sã cuceresc subtilitatea gândului vreunui personaj, fãcându-mi vizibilã acea lume pe langã care treceau sentimentele lui, luându-mi libertatea de a intra în colturile obscure ale altor minti, tâlcuind frânturi din mistuirile lor. Desi cartea bunã era o raritate în perioada adolescentei mele, cãci bibliotecile publice nu prea mai existau, asfel cã arderea mea pentru citit îsi aprinse vãpaia cucerind bunãtatea profesorilor de a îmi împrumuta cãrtile lor.
Cititul mi-a ajutat spiritul sã-si orienteze cunoasterea spre lucrurile care fac viata mai frumoasã, mai prosperã si mai interesantã. Aplecându-mi mereu cumpãna gândurilor în paginile unei cãrti, bucuria îmi activeazã simturile fanteziei, punându-le sã dezlege ecuatile încuiate de cheile mintii creatoare. Cãutând lumea adevãrului printre întâmplãrile vietii, ce aruncã personajul pe un petic de hârtie, într-un unghi mort, trezindu-mi forte nebãnuite, care sã caute în mine resursele ce mi-ar sãri în ajutor. Asfel, culeg din experientele citite, acele chemãri spre luminisuri de viatã, ce dau aripi de zbor, sã mã urce la nivelul de la care imaginea întreaga a lumii, poate fi cuprinsã de ecranul mintii mele.
Cartea mi-a sãrit în ajutor, ori de câte ori aveam spiritul cãzut, cãutând sã mã scoatã la luminã, ca pe un izvor scos de sub frunze de razele soarelui, ducându-mã pe valurile de leagãn sã trãiesc în locurile unde doreste autorul. Citesc cu toatã plinãtatea sufletului, cu toatã fiinta mea, învãluitã de fiorul bucuriei si al nerãbdãrii pânã la fierbere. Cãrtile religioase cu întelepciunea venitã din conul de luminã cereascã, m-au ajutat sã descoper rostul si esenta universului, cu miracolul vietii, cu infinitul si frumusetea creatiei. Prin cãldura lor mi-am dezvoltat capacitatea dragostei, a compasiunii, a pãcii, ce mã îndemnau sã caut fericirea în mine si nu altundeva. Sub lumina cãrtii crestine mi-am deschis sentimentele spre înrudirea cu alti oameni, sã simt dorul si jalea adâncului lor, împãrtãsind bucuriile si durerile lor.
Cãrtile istorice au stat întotdeauna lipite de sufletul meu, cãci ele reflectau trecerea timpului prin vietile oamenilor, marcând uneori setea de putere, ura si dispretul, alteori râvna de dreptate a eroilor întorsi din rãzboaie, cu sufletul brãzdat de tunetul durerii, ca noi acum sã ne bucurãm de o pace deplinã. Unele cãrti îmi aratã fulgerul durerii, altele frumusetea dragostei de înfrãtirea a omului cu natura, împreunã înãltându-si setea de luminã, în cãutarea fericirii dincolo de universul nostru existential.
Dupã ce mi-am strãmutat viata aici, dând de clipele sucite ale adaptãrii într-o nouã vatrã, si dupã ce mi-am lustruit abilitãtile limbii engleze, am descoperit frumusetea capodoperelor scriitorilor universali. Având acces la muntii de cãrti din bibliotecile publice, mã hrãnesc din plin din arta literarã ce se întrece pe sine, luând pe gratis bucãti de luminã din bolta stelarã a mintilor creatoare. Aici se implineste nãzuinta mea din copilãrie de a cutreiera cu mintea infinitul lumii, vãzând cum fiecare om face lumea cu stropul lui de viatã înscris în sãmânta lui sfântã si truditã.
Cititul îmi limpezeste nedumerirea imperfectiunii umane si a orânduirilor sociale. Descoperindu-mi noi unghiuri de a vedea lumea, cu noi sensuri si esente multiple, învãtându-mã sã privesc lucrurile si oamenii nu numai prin lupa mea particularã. Cartea de când a apãrut ea, pare a fi felinarul lumii, ce proiecteazã lumini si contraste în colturile cele mai obscure ale vietii, arãtându-ne puncte de contradictie sau de întelegere, clare sau întunecoase, depinde de solutia mintii care le developeazã.
Cu cât citesc mai mult prind puteri de a descifra sensurile bãtãtorite de alte minti, gata sã-si punã la lumina tiparului cercetãrilor lor, punându-mi filtru ce opreste trecerea mizeriilor prin timpul meu. Când citesc o carte cu personaje scortoase, simt cum eurile se iau la hartã pentru dreptatea lor, lãsându-mã sã vãd infinita complexitate a firii umane. Nu de putine ori, eul meu umflat, îmi rade în nas de propriile-mi slãbiciuni, dându-mi a pricepe cã sinele fiecãruia are dreptatea lui, iar arta întelegerii este o jertfã din dreapta dreptei.
Cãrtile m-au învãtat cã trebuie întelese si lucrurile si oamenii suciti, cãci sunt puse pe linia orizontului nostru, ca sã ne învete ceva în proportie egalã cu virtutea întelegerii. Învãtând cã si cel care strigã în pustiu poate fi întelept si bun, fãcându-si cugetul bãtaia ecourilor sfinte în clopotul ruginit al fãpturii care a uitat sã traiascã.
Chiar si în vremea când la noi, cartea era greu de gãsit, când orbecãiam prin bezna propagandisticã ce ne acoperea însemnãtatea vietii, cei care iubeau cartea scotoceau prin musuroiul anticariatelor dupã lumina mintii. Lipsa cititului duce la dezhidratarea mintii, la lenevirea progresului, instalându-se animozitãtile de pustiire si urã. Privind la popoarele care au avut epoci de întuneric, vedem cã raza vietii vine de nicãieri si merge nicãieri. De când lumina cãrtii a fost sorbitã de cunoastere, omul a început, din ce în ce mai mult, sã-si facã gândul mesager al pãcii, vorba îndemn la calm si educându-si inima sã nu mai batã cu mânie. Cãrtile ne duc fiinta la uitarea de sine, sub conul de luminã al întelepciunii si al bucuriilor, unde cuvintele bat pulsul vietii în arii muzicale orchestrate de arcusul mintilor noastre.
Cititul, acest dar sublim, îmi va da intotdeauna acea fericire de zbor prin galeria de artã a scrisului, pânã când zarea finalã mã va lua în îmbrãtisarea sa eternã.
Kitchener ON
|
Maria Sava 10/1/2015 |
Contact: |
|
|
