Limba românã dintru vechi rãstigniri
Limba românã Chivotul neamului meu, Dintru începuturi,cãtre mereu Prin ocrotirea divinã. Drumul de veacuri cu sfinti Ori veri scãldate-n luminã, Minuni împlinite care îmbinã Aduceri aminte cu dor de pãrinti. Limba românã,crîmpei Renãscut de sub ziduri de piatrã, Carpatii,care,spre ceruri aratã Loc de sedere n-au cei misei. Lupte,victorii,morminte ades Brãzdeazã cuprinsul,speranþa neinfrîntã, Altarele sfinte-n biserici cuvântã Lumina din suflet strãluce intens. Limba românã dintru vechi rãstigniri Îsi cere obolul din cronici de tainã, -Popor de jertfã,prindeti la haina Iarãsi mîndria cu imne-n simtiri. PÂNÃ CÂND... Pentru Dumnezeu, pentru tara lui Legea este sfântã, grija orisicui, Nu mai este vreme, nu vrem împrumut Apãrãm cu cinste tot ce am avut. Ne zâmbesc strãinii hulpavi la hotar Stropii cu otravã întind în pahar, Copii îi adunã de pe strazi, din case Mame privesc jalea, plâng neputincioase. Soarele nu-i soare, raze pârjolesc S-a întins prea mult pustiul grotesc, Bucãti din tarinã s-au vândut bizar Lacrimi, umilintã, seceta, amar. Pânã când se strânge lantul umilintei Pânã când se întinde timpul neputintei, Pânã când cu totii în genunchi vom sta Pânã când, o Doamne, mai putem rãbda?! Români, România-grãdina sfintitã Vin altii, o lasã mereu neîngrijitã, Neghina tot creste iar bobul de grâu Se scuturã-n locul secatului râu. Umiliti atâta,trupu’ istovit Pare fãrã vlagã, TU ne-ai pãrãsit Întristati am spune în necazu’ nost; - Iisuse reînalþã NEAMUL cum a fost. Asta ni-i rugarea, fie în bun ceas Oricine s-audã lacrima din glas, Inima ce plânge, zbuciumul firesc Din suflet strigarea în grai românesc.
|
Pr.stavr.Radu Botis 8/30/2015 |
Contact: |
|
|