Cenaclul din 14 August 2004
Se vrea miezul verii, dar anul acesta a fost zgârcit în zile toride cu cei din Toronto.
Nu cred totusi ca racoarea verii ne-a adus, la mijlocul lui August, în incinta tipografiei, unde se tipareste si Observatorul nostru , locul de “baza” al cenaclului condus de inimosul director al publicatiei noastre , d-l Puiu Popescu, ci mai curând dorinta celor ce colaboram si a prietenilor sĺ ne reîntâlnim.
Ca de obicei, tipografia a devenit în mai putin de o ora “sala” noastra de sezatoare.
Niste suluri uriase de hartie au devenit mesele de prezentare ale noilor carti, reviste, publicatii diverse. Pe panouri erau afisate momente din istoria neamului romanesc.
Ca deobicei , intr-o paine uriasa s-au infipt cele doua steaguri ; Roman si Canadian.
Alaturi, steagul olimpic cu cele 5 cercuri.
Audienta si-a adus scaune pliante, s-au improvizat si din suluri mai mici de hartie, iar statia de amplificare, adusa si ea si montata cu mare grija, nu a fost folosita aproape de loc, caci toti eram numai ochi si urechi la ce se vorbea, iar d-l Puiu, în verva prezentĺrilor, numai de microfon nu avea timp sĺ se mai ocupe.
Dar cât de împreunĺ ne-au fost inimile si cât de bine ne-am auzit, înteles, amuzat, plâns, râs, vibrat si trait cele câteva ore cât am fost alaturi!
D-l Popescu a deschis sedinta cu prezentarea membrilor cenaclului si a celor invitati .
Ni s-au spus motivele pentru care unii dintre colegii nostri n-au putut veni, unii fiind plecati, altii din cauze mai putin placute. Este evident ca s-a format o solidaritate tinand mai mult de structura unei familii in care ne simtim decat a unei simple prietenii între noi.
S-a trecuit apoi la prezentarea cartilor recent aparute. D-l Popescu are un mare talent: el prezinta nu numai cartile, dar si pe autor cu o nota biografica si, daca autorul ne-a vizitat cenaclul, cum a fost cazul d-lui Iurie Colesnic din Basarabia ne aduce aminte despre “personaj”, despre activitatea lui si despre ce ne-a spus la cenaclu. De data aceasta ne-a prezentat cartea lui Iurie Colesnic din Chisinau, “Generatia Unirii”, care trateaza evenimente legate de unire din istoria Moldovei .
S-a amintit despre situatia scolilor de limba romana din Transnistria, despre greva jurnalistilor din Chisinau, despre Delta Dunarii.
D-l Ovidiu Creanga este la cea de a doua carte de epigrame, intitulata “Epigrame si Catrene”.
Este o carticica foarte mica, dar cocheta, iar d-l Creanga, cu umorul sau caracteristic, a iesit în fata publicului si, punand cartea lui lânga imensul album al lui Nicapetre, a spus ca îi este rusine de diferenta dintre cele doua carti. D-l Creanga ne-a vorbit însa nu numai despre carte ci si despre prima lui “opera literara” - o revista scolara numita ”Crenguta”, aparuta in 1940. Am aflat ca o mana de basarabeni, dupa 64 de ani, au decis sa “planteze” asemenea crengute . Si asa au aparut reviste în mai multe localitati ale Basarabiei. D-l Creanga doreste sa continue actiunea începuta acum mai bine de sase decenii si sa multiplice numarul revistrelor în limba româna care apar în Basarabia.
D-l Preot Prof. Cezar Vasiliu din Montreal n-a putut fi prezent la prezentarea cartii sale “Nihil Sine Deo” pentru ca trebuia sa participe la aniversarea a zece ani a bisericii Sf. Nicolae din Montreal, asa ca am ascultat cuvintele d-lui Popescu despre carte si mesajul nostru adresat Biserici si Preotului Pr. Cezar Vasiliu, membru al cenaclului, care implineste in aceste zile 65 de ani.
In sfarsit, ultima lucrare prezentata a fost “Uraganul de Fier” de Lucian Bureriu, un timisorean care are copii inToronto, si pe malul Begai are o frumoasa librarie, libraria LIBRĂRIEI ALTERA PARS STR. ZBORULUI NR. 9 din TIMISOARA. Librăria în vitrina căreia a arborat drapele mari ale Canadei si SUA a devenit un adevărat club al părintilor de copii timisoreni care au emigrat în Canada. De 1 Iulie, ziua Canadei, el a pus în vitrina librariei un steag canadian si a invitat pe toti parintii din Timisoara cu copii în Canada sa participe la o sarbatoare Romano-Canadiana. D-l Popescu ne-a citit o frumoasa scrisoare a Domniei sale.
La momentul, de acum obisnuit dar emotionant al cenaclului Observatorul , despre reviste si carti vechi romanesti, azi s-au prezentat publicatii din anii 1895- 1910.
In continuare s-au amintit despre personalitati care s-au nascut in August, despre evenimente care au marcat istoria omeniri, a Romaniei, a Canadei in luna August.
L-am aniversat pe membrul cenaclului d-l prof. Virgil Moraru, care a implinit in aceasta luna o frumoasa varsta. Si bineînteles, pe Mariile prezente la cenaclu.
Din pacate, sotia d-lui Stelian Ilie, tot o Maria, n-a apucat evenimentul caci a decedat acum trei luni. D-l Stelian ne-a recitat o foarte emotionanta poezie inchinata ei, în fata tabloului dansei pictat de dl Stelian , iar d-l Ion Segarceanu a citit o poezie de alinare, scrisa si dedicata colegului nostru îndoliat. A fost un moment de mare emotie, care s-a prelungit cu citirea a doua poezii de Veronica Pavel Lerner care au fost foarte apreciate de audienta.
In sfarsit, d-l Popescu ne-a prezentat noii membri ai cenaclului si ne-a anuntat întoarcerea în tara la 1 septembrie a d-lui viceconsul Petrisor Dumitrescu împreuna cu sotia sa, Luminita. Si acesta a fost un moment emotionant, pe care d-l Petrisor l-a incheiat cu câteva cuvinte deosebit de calde de bun ramas.
O alta parte a programului nostru a fost intalnirea cu membrii “Romanian Business Network Society” (RBNS). Dl Gerry Avram ne-a prezentat statutul de functionare a acestui grup, dorinta membrilor grupului de a oferii si primii servicii de la comunitatea romaneasca. Membrii grupului s-au prezentat pe scurt activitatea si au impartit flyres si carti de vizita celor prezenti.
In final s--a cantat Multi Ani Traiasca celor sarbatoriti , s-au degustat delicioase produse romanesti, incepandu-se cu vestita pâine a d-lui Creanga, la care s-au alaturat: fasole batuta, icre, cas proaspat, telemea, sunca de Praga, sarmalute in foi de vita, carnaciori, saleuri si altele. Ca desert am avut cozonac, placinta cu mere, prajitura cu caise, torte, visine din visinata si altele. S-a baut bere, vin, apa Borsec si cafea.
Ne-am despartit greu. S-a râs si s-a plâns ca niciodata. Am fost foarte impreuna.
S-a întarit, daca mai era nevoie, legatura dintr noi, cei cu limba si simtire româneasca.
Afara a fost o zi frumoasa, racoroasa si uscata, în care multi s-ar fi putut plimba la aer. Dar sunt convins ca absolut toti cei care au participat astazi la cenaclu sunt gata sa recunoasca faptul ca au respirat mai mult “aer” în oaza de românism de la tipografie decat în orice parc înverzit al marelui Toronto.
|
Conu Emil 8/14/2004 |
Contact: |
|
|
