„Odã Prieteniei – Jurnal de cãlãtorie în Noua Zeelandã” de Vasilica Grigoras
„Odã Prieteniei - Jurnal de cãlãtorie în Noua Zeelandã” este mai mult decât un simplu jurnal de cãlãtorie. Este decuparea unui segment important din viata autoarei, segment cuprins între septembrie 1972 - 7 mai 2013, ziua revenirii acasã din lunga si fascinanta cãlãtorie în „Tara Norului Lung si Alb‛, AOTEAROA (lb. maori), englezeste vorbind, New Zealand. Cãlãtoria este descrisã dupã modelul unui jurnal - ca stil literar, purtându-ne alãturi de ea cu precizie, pe date si locuri exacte, fixate prin pretioase informatii despre istoria, geografia ori geologia ariilor strãbãtute, a asezãrilor mici - întâlnite fugar - sau a zonelor mari, urbane în care a locuit, precum Napier, Wellington, Rotorua, Auckland. Toate noutãtile care îi coplesesc mintea si sufletul revarsã torente de efuziuni descriptive, reliefãri superbe ale sentimentelor unei turiste uimite de minunea ce i se întâmplã: prezenta ei aievea în acest „capãt‛ de lume, în îndepãrtata (privind dinspre România) Oceanie, în sânul unui peisaj mirific oferit de insulele vulcanice ale Noii Zeelande, împãdurite cu pini gigantici si scãldate la poale de apele Pacificului - pe o coastã - si a Mãrii Tasmania - pe cealaltã coastã. Dar nu sunt descrieri romantice de peisaj, nu! Vasilica Grigoras este o neobositã si dãruitã autoare de Haiku. De câtiva ani si-a descoperit aceste veleitãti, pânã acum fiind deja câstigãtoare pe locuri fruntase a câtorva concursuri nationale, iar în anul 2014 apare într-o Antologie Haiku! A învãtat si reuseste exceptional sã creeze imagini de neuitat si sã producã stãri, sentimente, trãiri superioare concentrând totul în neiertãtorul tipar fix de 17 silabe. Cititi-o, nu veti regreta! Aceastã abilitate a intelectului ei împletit vãdit cu sufletul, stilul exact, matematic - didactic pot spune - se regãseste în toatã proza ei. Nu doreste doar sã ne descrie cele vãzute si trãite, vrea sã rãmânem si noi, cititorii, cu ceva concret din lecturã, cãci, luându-ne de mânã, ne plimbã cu ea si ne împregneazã sufletele cu ROGVAIV-ul Oceanului, al cerului, al florei si faunei descoperit, al civilizatiei maori si kiwiote ce i se dezvãluie în cale. Dovedind o sete grozavã de A STI ne spune si nouã tot ce a citit si aflat, documentându-se temeinic în multe situatii despre fiecare sãtuc sau defileu prin care a trecut! Dar nu este doar atât aceastã carte. Ne invitã autoarea în lumea ei lãuntricã, ne face pãrtasi la cele mai mici amãnunte ale pregãtirii ei de cãlãtorie, la emotiile, fricile, uimirea cã i se întâmplã tocmai ei acest lucru, la fericirea cã trãieste toate acestea, dar, mai ales, la recunostinta ei... Douã fire rosii, împletite armonios, tinându-se mereu „mânã în mânã‛ rãzbat de la început pânã la ultimul cuvânt al Jurnalului: recunostinta fatã de Bunul Dumnezeu, manifestatã la fiecare pas, recunostinta si iubirea pentru prietena ei, Valentina. De fapt, sã analizãm jaloanele temporale pe care le fixeazã Vasilica Grigoras: septembrie 1972 - superbul, sensibilul si vibrantul moment al întâlnirii celor douã viitoare studente, startul prieteniei neîntrerupte, de atunci si pânã în momentul actual. Anii urmãtori defileazã înaintea ochilor si mintii noastre precum trenurile într-o garã: noiembrie 2002, anul emigrãrii Valentinei în N.Z.; februarie 2005, anul scurtei reveniri în tarã a Valentinei si a sotului acesteia, Robert; vara lui 2009, alt concediu de odihnã al prietenei sale în România; vara lui 2011, când aflã autoarea gândul preietenei sale de a o invita pentru trei luni de zile în N.Z.; sfârsitul anului 2012 când primeste Invitatia concretã pentru perioada februarie - mai 2013 si apoi, „ultimul tren‛ al Jurnalului, cãlãtoria în sine. Aici simt imperios necesar a vã reaminti versurile unui poem ce apartine lui Rabindranath Tagore, si care, am aflat nu demult, stã scris în întregime la intrarea micii mãnãstiri de la Sãdinca, judetul Sibiu... Iatã o parte din poem:
„Un lung tren ne pare viata Ne trezim în el mergând Fãrã sã ne dãm noi seama Unde am suit si când. Fericirile sunt halte Unde stãm câte-un minut. Pânã bine ne dãm seama Sunã, pleacã, a trecut. Iar durerile sunt statii Lungi de nu se mai sfârsesc Si în ciuda noastrã, parcã, Tot mai multe se ivesc. Arzãtori de nerãbdare Înainte tot privim, Sã ajungem mai degrabã La o tintã ce-o dorim”...
Acest suflet evlavios, intelect riguros, aceastã fiintã meticuloasã în gând si faptã, omul aplecat necontenit spre cuvântul care ilumineazã – dãscãleste vorbind! – Vasilica Grigoras ridicã, realmente, o ODÃ celor mai înãltãtoare sentimente umane, iubirea de Dumnezeu, precum si prietenia împletitã cu iubire neconditionatã pentru Valentina, sentimente împãrtãsite, desigur de aceasta din urmã. ODA îsi are izvorul pur, nesecat în simtãmintele ei de recunostintã, exprimate necontenit, atât de fierbinte, încât uneori devin palpabile! Anual ori bianual mã transpun în situatia de locuitor temporar al capitalei, Wellington, în intervale de trei pânã la sase luni, în ultimii 7 ani din existenta mea. Mã împart egal între cele douã lumi de dragul a tot ceea ce am mai scump pe lume - unicul meu fiu si familia lui. Adãugati mãrturia mea la ceea ce ne povesteste Vasilica Grigoras în acest Jurnal. Cititi rând cu rând. Veti iesi mai bogati, mai frumosi la capãt de drum.
Elena Ciubotaru http://www.marianagurza.ro/blog/2015/07/29/elena-ciubotaru-o-noua-aparitie-editoriala-%E2%80%9Eoda-prieteniei-jurnal-de-calatorie-in-noua-zeelanda%E2%80%9D-de-vasilica-grigoras/ http://www.radiometafora.ro/2015/07/30/201-grigoras-vasilica-elena-ciubotaru-oda-prieteniei-jurnal-de-calatorie-in-noua-zeelanda-publicat-in-revista-australiana-fondator-george-roca-din-sydney-australia/ http://confluente.ro/vasilica_grigoras_1438211620.html http://www.totpal.ro/vasilica-grigoras-elena-ciubotaru-oda-prieteniei-jurnal-de-calatorie-in-noua-zeelanda/ http://www.revistasingur.ro/altele/13090-2015-07-30-09-37-10?q=altele/13090-2015-07-30-09-37-106747cdb182d157ca602184-06b7004d67b88fec8ae4e47d8684e233c4175a5d&lang=en&ds=AVG&coid=avgtbavg&cmpid=0415avi&pr=fr&d=2015-04-30%2022:12:09&v=4.1.0.411&pid=wtu&sg=&sap=hp http://bentodica.blogspot.ro/2015/05/oda-prieteniei-o-noua-carte-un-jurnal.html http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/26400-elena-ciubotaru-oda-prieteniei-jurnal-de-calatorie-in-noua-zeelanda.html http://www.prodiaspora.de/V5/index.php/lansari-carte
|
Elena Ciubotaru 8/17/2015 |
Contact: |
|
|